Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 20
Iosif în Egipt
Capitol bazat pe textele din Geneza 39 până la 41.
Între timp, Iosif și cei ce l-au cumpărat se aflau pe drumul spre Egipt.
Pe când caravana călătorea spre miazăzi, către hotarele Canaanului, băiatul a
putut zări în depărtare colinele printre care se aflau și corturile tatălui său. El
a plâns amar, gândindu-se la tatăl său iubitor, în singurătatea și durerea lui.
Din nou i-a venit în minte scena de la Dotan. El i-a văzut pe frații săi plini de
mânie și a simțit privirile lor furioase ațintite asupra lui. Cuvintele
înțepătoare și insultătoare, cu care ei au răspuns rugăminților lui disperate,
răsunau în urechile lui. Cu inima tremurândă privi înainte, spre viitor. Ce
schimbare avusese loc în situația lui -- de la poziția sa de fiu prea iubit, la
aceea de sclav disprețuit și neajutorat. Singur și fără prieteni, care avea să fie
soarta sa în țara străină în care era dus? Pentru un timp, Iosif căzu pradă unei
dureri și unei groaze nestăpânite.
Dar, în providența lui Dumnezeu, chiar această experiență avea să fie o
binecuvântare pentru el. În câteva ore, el a învățat ceea ce ani de zile n-ar fi
putut să învețe. Tatăl său, puternic și duios, cum fusese și iubirea lui, îi
făcuse rău prin comportarea lui părtinitoare și indulgentă. Această
neînțeleaptă preferință i-a mâniat pe frații lui și i-a provocat la fapta lor cea
crudă, care l-a despărțit de căminul său. Efectele ei s-au manifestat de
asemenea în propriul său caracter. Au fost încurajate greșeli care acum
trebuia să fie corectate. El devenise încrezător în sine și pretențios. Obișnuit
să fie slăbiciunea grijii tatălui său, și-a dat seama că este nepregătit să facă
față greutăților din fața sa, vieții aspre și lipsite de ocrotire a unui străin și a
unui sclav.
217