Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

ezita, amenințau că vor lua cu sila.
Această batjocură din partea preoților a făcut ca, în curând, serviciul
divin să fie lipsit de însemnătatea lui sfântă și solemnă, căci poporul
„nesocotea darurile Domnului”. Marea Jertfă antitipică, către care trebuia să
se privească înainte, nu mai era recunoscută. „Tinerii aceștia se făceau
vinovați înaintea Domnului de un foarte mare păcat”.
Acești preoți necredincioși nesocoteau de asemenea Legea lui
Dumnezeu și își dezonorau serviciul sfânt prin purtările lor josnice și
pătimașe; și, cu toate acestea, continuau să mânjească prin prezența lor
locașul lui Dumnezeu. O mare parte din popor, plină de indignare din cauza
purtării nelegiuite a lui Hofni și Fineas, a încetat să mai vină la locul rânduit
pentru închinare. În felul acesta, cultul rânduit de Dumnezeu ajunsese să fie
disprețuit și părăsit, pentru că era legat cu păcatele oamenilor nelegiuiți, iar
cei a căror inimă era înclinată spre rău erau încurajați la păcat. Nelegiuirea,
ticăloșia și chiar idolatria au ajuns să crească în chip înspăimântător.
Eli săvârșise o mare greșeală prin faptul că îngăduise ca fiii lui să
slujească în serviciul sfânt. Scuzând purtarea lor într-un fel sau altul,
ajunsese orb față de păcatele lor; dar, în cele din urmă, ei au ajuns la un
punct unde el nu mai putea închide ochii față de ticăloșiile săvârșite. Poporul
s-a plâns de faptele lor de oprimare și marele preot a fost necăjit și amărât.
N-a mai putut să tacă. Dar fiii lui se deprinseseră să se gândească numai la ei
înșiși și nu le mai păsa de alții. Au observat amărăciunea tatălui lor, dar
inima lor împietrită nu a fost mișcată. Au auzit îndemnurile lui blânde, dar
ele n-au făcut nici o impresie asupra lor și nici nu au fost dispuși să-și
schimbe purtarea lor rea, cu toate că au fost avertizați de urmările păcatelor
lor. Dacă Eli s-ar fi purtat drept cu fiii lui nelegiuiți, aceștia ar fi fost demiși
din slujba preoțească și ar fi fost pedepsiți cu moartea. Dar, pentru că s-a
temut să aducă asupra lor ocară și condamnare în mod public, el le-a admis
să rămână mai departe, să-și amestece păcătoșenia cu serviciul sfânt al lui
628