Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

lăsă să vină moartea peste ei. Șerpii veninoși, care făceau ca pustiul să fie
nesigur, erau numiți șerpi înfocați din cauza grozăviei mușcăturii lor, care
aducea fără întârziere o aprindere grozavă a corpului și o moarte grabnică. În
clipa în care mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu s-a tras înapoi de la Israel,
mulți din popor au fost atacați de aceste animale veninoase.
În toată tabăra domneau acum spaima și confuzia. Aproape în fiecare
cort se aflau morți sau muribunzi. Nimeni nu mai era în siguranță. Adesea,
liniștea nopții era sfâșiată de strigăte care anunțau noi victime. Toți erau la
lucru, să-i ajute pe cei în suferință sau să-i apere pe aceia care încă nu
fuseseră atinși. De astă dată, nici un murmur n-a mai ieșit de pe buzele lor.
Când erau comparate cu suferința prezentă, încercările și greutățile de mai
înainte păreau neînsemnate, ca să se mai gândească la ele. Poporul se umili
acum în fața lui Dumnezeu. Ei au venit la Moise cu mărturisiri și rugăminți
stăruitoare. „Am păcătuit”, au zis ei, „căci am vorbit împotriva Domnului și
împotriva ta.” (Numeri 21, 7-9.) Numai cu puțin înainte, îl acuzaseră că este
cel mai mare vrăjmaș al lor, cauza tuturor nenorocirilor și suferințelor lor.
Dar, chiar atunci când cuvintele le erau pe buze, știau că acuzația era
nedreaptă; și, de îndată ce s-a ivit un necaz real, au dat fuga la el, singurul
care putea să mijlocească pentru ei la Dumnezeu. „Roagă-te Domnului”,
răsuna strigătul lor, „ca să depărteze acești șerpi de la noi.”
Moise a primit poruncă de la Dumnezeu să facă un șarpe de aramă,
asemănător cu cei vii, și să-l înalțe în mijlocul poporului. El a făcut întocmai,
și se răspândi prin tabără vestea îmbucurătoare că toți cei care fuseseră
mușcați puteau să trăiască dacă priveau la șarpele de aramă. Mulți muriseră
deja și, când Moise a înălțat șarpele pe o prăjină, unii n-au voit să creadă că
numai privind la șarpele de metal aveau să se vindece; aceștia au pierit în
necredința lor. Totuși, au fost mulți care au crezut în măsura aceasta,
rânduită de Dumnezeu. Tați, mame, frați, surori se grăbeau să ajute celor
suferinzi și prietenilor lor care erau pe moarte, să-și îndrepte privirea stinsă
către șarpe. Când aceștia, cu toate că erau istoviți și gata să moară, reușeau să
463