Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

ca și Ruben și Simeon”. (Geneza 48, 5.) Ei trebuia să fie adoptați ca fii ai săi
și să devină căpetenii ale unor seminții separate. Astfel, unul dintre
privilegiile dreptului de întâi născut, pe care Ruben le nesocotise și le
pierduse, avea să îi revină lui Iosif, ca o îndoită măsură în Israel.
Ochii lui Iacov se întunecaseră din cauza vârstei și el nu-și dăduse
seama de prezența tinerilor; dar acum, deslușind formele lor, el a spus: „Cine
sunt aceștia?” După ce i s-a răspuns, el adăugă: „Apropie-i, te rog, de mine,
ca să-i binecuvântez”. Când aceștia s-au apropiat, patriarhul i-a îmbrățișat și
i-a sărutat, punând în mod solemn mâinile asupra capetelor lor, spre
binecuvântare. Apoi a rostit rugăciunea: „Dumnezeul înaintea căruia au
umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când
m-am născut, până în ziua aceasta, Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să
binecuvânteze pe copiii aceștia”. (Versetul 15-16.) Nu mai era acum nici un
spirit de încredere în sine, nici o sprijinire pe puterea sau iscusința
omenească. Dumnezeu fusese păstrătorul și sprijinul său. Nu mai era nici o
plângere cu privire la zilele grele din trecut. Încercările și necazurile acelor
zile nu mai erau considerate ca lucruri care erau „împotriva” lui. Memoria nu
readucea în amintire decât mila și bunătatea Sa plină de iubire, care fuseseră
cu el în tot timpul peregrinajului său.
O dată lucrarea binecuvântării încheiată, Iacov i-a dat fiului său o
asigurare -- lăsând generațiilor ce aveau să vină, prin lungi ani de robie și
necazuri, această mărturie a credinței sale: „Iată că în curând am să mor! Dar
Dumnezeu va fi cu voi și vă va aduce înapoi în țara părinților voștri”.
(Versetul 21.)
În cele din urmă, toți fiii lui Iacov s-au strâns în jurul patului său de
moarte. Iacov i-a chemat pe fiii săi și le-a zis: „Strângeți-vă și ascultați, fii ai
lui Iacov. Ascultați pe tatăl vostru Israel și vă voi vesti ce vi se va întâmpla
în vremurile care vor veni”. (Geneza 49, 1-2.) Adesea, foarte îngrijorat, el se
gândise la viitorul lor și se străduise să-și zugrăvească sieși istoria diferitelor
241