Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

același eveniment și că prevestesc o mare nenorocire. El nu putea să
stabilească însemnătatea lor, dar ele continuau să-i chinuiască mintea. Magii
și înțelepții împărăției sale n-au fost în stare să i le tălmăcească. Tulburarea și
neliniștea împăratului creșteau mereu și groaza a pus stăpânire pe tot palatul.
Agitația aceasta generală i-a reamintit mai marelui paharnicilor de
împrejurările propriului său vis; o dată cu aceasta și-a adus aminte de Iosif și
a fost străpuns de remușcări pentru uitarea și nerecunoștința sa. De îndată, el
i-a făcut cunoscut împăratului cum visul său și al mai marelui pitarilor
fuseseră tălmăcite de un deținut evreu și cum s-au împlinit cele prezise.
A fost umilitor pentru faraon să se întoarcă de la magii și înțelepții
împărăției sale și să ceară sfat de la un străin, și acesta un sclav, dar era gata
să facă lucrul cel mai umilitor, dacă prin aceasta ființa sa tulburată putea găsi
odihnă. S-a trimis imediat după Iosif; el s-a dezbrăcat de hainele sale de
închisoare, s-a ras deoarece părul îi crescuse mult în timpul cât a fost în
dizgrație, ținut în temniță. Apoi a fost dus înaintea împăratului.
„Faraon a zis lui Iosif: «Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; și
am aflat că tu tălmăcești un vis, îndată ce l-ai auzit». Iosif a răspuns lui
Faraon: «Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns lui Faraon».”
(Geneza 41, 15-16.) Răspunsul pe care Iosif l-a dat împăratului dă pe față
umilința și credința sa în Dumnezeu. Cu modestie a respins onoarea -- că ar
avea în el însuși o înțelepciune deosebită. „Nu eu”, numai Dumnezeu poate
explica tainele acestea.
Faraon a început apoi să-și povestească visele: „Se făcea că stăteam pe
malul râului. și deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit
din râu, și au început să pască prin mlaștini. După ele s-au suit alte șapte
vaci, slabe, foarte urâte la chip și sfrijite. N-am mai văzut altele așa de urâte
în toată țara Egiptului. Vacile cele sfrijite și slabe au mâncat pe cele șapte
vaci dintâi, care erau grase. Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că
intraseră în pântecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca mai
223