Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

pământești, dar și-ar fi asigurat o moștenire nepieritoare.
Moștenirea pe care Dumnezeu a făgăduit-o poporului Său nu este din
lumea aceasta. Avraam n-a avut nici o stăpânire pe pământul acesta, „nici
măcar o palmă de loc”. (Faptele Apostolilor 7, 5.) El a avut o mare avere și a
folosit-o spre slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor săi; dar el n-a
considerat lumea aceasta ca fiind căminul său. Dumnezeu l-a chemat să-i
părăsească pe concetățenii săi idolatri, dându-i făgăduința țării Canaanului ca
o stăpânire veșnică; și totuși, nici el, nici fiul său, nici fiul fiului său nu l-au
primit. Când Avraam a avut nevoie de un loc de îngropăciune pentru soția sa
moartă, el a trebuit să-l cumpere de la canaaniți. Unica sa stăpânire în țara
făgăduinței a fost acel mormânt săpat în stâncă din peștera Macpela.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu n-a dat greș; nici nu s-a împlinit în totul
prin ocuparea Canaanului de către poporul iudeu. „Făgăduințele au fost
făcute lui Avraam și seminței lui.” (Galateni 3, 16.) Avraam însuși trebuia să
fie părtaș la moștenire. Poate părea că împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu
întârzie mult, căci „pentru Domnul o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani
sunt ca o zi” (2 Petru 3, 8); s-ar putea să pară că întârzie; dar, la timpul
hotărât, „va veni și se va împlini negreșit”. (Habacuc 2, 3.) Darul făcut lui
Avraam și seminței lui nu cuprinde numai țara Canaanului, ci tot pământul.
Așa spune apostolul, că făgăduința ca să fie el moștenitor al lumii n-a fost
făcută lui Avraam, nici seminței lui prin lege, ci prin îndreptățirea prin
credință. (Romani 4, 13.) În Biblie ni se vorbește în mod clar că făgăduințele
făcute lui Avraam urmează să fie împlinite prin Hristos. Toți cei ce sunt ai
lui Hristos sunt „sămânța lui Avraam, moștenitori prin făgăduință” --
moștenitori „la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, care nu se poate
veșteji” (Galateni 3, 29; 1 Petru 1, 4), un pământ eliberat de blestemul
păcatului. Căci „domnia, stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor care sunt
pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui Prea Înalt”; „cei
blânzi moștenesc țara și au belșug de pace”. (Daniel 7, 27; Psalmii 37, 11.)
168