Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Legea lui Dumnezeu, cuprinsă în chivot, era marea regulă a
neprihănirii și a judecății. Legea îl osândea la moarte pe cel ce o călca, dar
deasupra Legii era tronul milei, pe care se descoperea prezența lui Dumnezeu
și de unde, în virtutea ispășirii, păcătosului ce se pocăia îi era acordată
iertarea. Astfel, în lucrarea Domnului Hristos pentru mântuirea noastră,
simbolizată prin serviciul de la sanctuar, „bunătatea și credincioșia se
întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută”. (Psalmii 85, 10.)
Nici un limbaj omenesc nu poate descrie slava scenei dinăuntrul
sanctuarului, pereții îmbrăcați în aur, reflectând lumina de la sfeșnicul de aur,
scânteierile vii ale perdelelor brodate cu bogăție, cu îngerii lor strălucitori,
masa și altarul tămâierii, în măreția aurului strălucitor; dincolo de cea de-a
doua perdea, chivotul cel sfânt, cu heruvimii lui plini de mister, iar deasupra
lui, șechina cea sfântă, manifestarea vizibilă a prezenței lui Iehova; dar toate
acestea erau numai o slabă reflectare a măririi Templului lui Dumnezeu din
cer, marele centru al lucrării pentru mântuirea omului.
A fost nevoie de aproape jumătate de an pentru construirea
tabernacolului, a sfântului locaș. Când a fost terminat, Moise a cercetat toată
lucrarea constructorilor, comparând-o cu modelul ce îi fusese arătat pe munte
și cu dispozițiile pe care le primise din partea lui Dumnezeu. „Moise a
cercetat toate lucrările; și iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, așa le
făcuseră. Și Moise i-a binecuvântat”. (Exod 39, 43.) Cu un viu interes,
mulțimile lui Israel s-au adunat împrejur ca să privească construcția cea
sfântă. În timp ce contemplau scena cu o satisfacție plină de respect, stâlpul
de nor plutea deasupra sanctuarului și, coborând, l-a învăluit. „Și slava
Domnului umplea cortul”. (Exod 40, 34.) Avea loc o descoperire a măririi
divine și, pentru un timp, nici chiar Moise nu a putut intra. Cu o profundă
emoție, poporul privea semnul ce arăta că lucrarea mâinilor lor a fost primită.
N-a avut loc o demonstrare zgomotoasă a bucuriei. O teamă sfântă îi
stăpânea pe toți. Dar bucuria inimilor lor se revărsa în lacrimi de bucurie și,
în taină, ei șopteau cuvinte solemne de mulțumire pentru că Dumnezeu a
367