Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

fuseseră martori oculari ai măreției, puterii și îndurării lui Dumnezeu; iar
necredința și nemulțumirea făceau ca vinovăția lor să fie mult mai mare. Mai
mult, ei se legaseră să-L primească pe Domnul ca Împărat al lor și să se
supună autorității Lui. Cârtirea lor era acum adevărată rebeliune și, ca atare,
trebuia să fie pedepsită prompt și în mod vădit, dacă trebuia ca Israel să fie
scăpat de anarhie și ruină: „S-a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o
parte din marginea taberei”. (Numeri 11, 1.) Cei mai vinovați dintre
nemulțumiți au fost uciși de fulgerele pornite din nor.
Plin de groază, poporul a strigat către Moise să se roage Domnului
pentru ei. El a făcut lucrul acesta și focul s-a stins. În amintirea acestei
judecăți divine, el a dat locului numele de Tabeera, „ardere”.
Dar răul a ajuns în curând mai mare ca înainte. În loc să-i facă pe
supraviețuitori umiliți și pocăiți, pedeapsa aceasta teribilă părea că n-a făcut
altceva decât să sporească și mai mult cârtirile lor. Pretutindeni, poporul se
aduna la intrarea corturilor, plângând și văitându-se. „Adunăturii de oameni,
care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit pofta, ba chiar și copiii lui Israel
au început să plângă și să zică: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne aducem
aminte de peștii pe care îi mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de
castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și usturoi. Acum, ni s-a uscat
sufletul; nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta»”. În
felul acesta, ei își manifestau nemulțumirea față de hrana ce le era dată de
Creatorul lor. Totuși ei aveau dovezi neîntrerupte că ea era corespunzătoare
nevoilor lor, căci, cu toate greutățile pe care le îndurau, nu era nici un
suferind în toate semințiile lui Israel.
Inima lui Moise s-a întristat. El mijlocise ca Israel să nu fie nimicit,
chiar dacă urmașii săi ar fi putut astfel ajunge o mare națiune. În iubirea sa
pentru ei, el se rugase ca mai bine să fie șters numele său din cartea vieții
„decât să fie lăsați să piară”. Pentru ei riscase totul, și acum acesta era
răspunsul. Toate necazurile lor, chiar și suferințele lor imaginare, le puneau
404