Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Adam și al Evei a despărțit pământul de cer, astfel încât omul nu a mai avut
legătură cu Făcătorul său. Cu toate acestea, lumea n-a fost lăsată într-o
singurătate deznădăjduită. Scara Îl reprezintă pe Isus, mijlocul de legătură
rânduit. Dacă n-ar fi făcut din meritele Sale un pod peste prăpastia pe care o
făcuse păcatul, îngerii slujitori n-ar fi putut avea vreo legătură cu omul căzut.
Hristos îl leagă pe om, în slăbiciunea și neajutorarea sa, de izvorul puterii
nemărginite.
Toate acestea i s-au descoperit lui Iacov în visul său. Deși mintea lui a
înțeles imediat o parte a descoperirii, adevărurile ei mari și tainice au
constituit studiul vieții sale și s-au deschis din ce în ce mai mult înțelegerii
sale.
Iacov s-a trezit din somnul său în tăcerea adâncă a nopții. Înfățișările
strălucitoare din viziunea sa au dispărut. Numai contururile neclare ale
dealurilor singuratice și, deasupra lor, cerul înstelat, strălucitor, întâmpinau
acum privirea lui. Dar avea sentimentul solemn că Dumnezeu era cu el. O
prezență nevăzută umplea singurătatea. „Cu adevărat, Domnul este în locul
acesta”, zise el, „și eu n-am știut.... Aici este casa lui Dumnezeu, aici este
poarta cerului”. (Geneza 28, 16-22.)
„Și Iacov s-a sculat dis-de-dimineață, a luat o piatră pe care o pusese
căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte și a turnat untdelemn pe vârful
ei”. În armonie cu obiceiul privind comemorarea unor evenimente
importante, Iacov a ridicat un monument al îndurării lui Dumnezeu, pentru
ca ori de câte ori el avea să treacă pe acolo, să se oprească în acel loc sfânt
spre a se închina lui Dumnezeu. El a numit locul acela Betel, sau „Casa lui
Dumnezeu”. Cu profundă recunoștință, el a repetat făgăduința că, „dacă va fi
Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi
va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac și dacă mă voi întoarce cu bine
în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta pe
care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu și Îți voi
187