Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Împăratul Mesopotamiei, împăratul Moabului, iar după ei filistenii și
canaaniții din Hațor, sub conducerea lui Sisera, au devenit rând pe rând
asupritori ai lui Israel. Otniel, Samgar și Ehud, Debora și Barac au fost
chemați pentru a-și elibera poporul. Dar din nou „copiii lui Israel au făcut ce
nu plăcea Domnului, și Domnul i-a dat în mâinile lui Madian”. Până atunci,
mâna asupritorilor apăsase mai ușor asupra semințiilor care locuiau la răsărit
de Iordan, dar în necazul de față ele au avut cel dintâi de suferit.
Amaleciții din partea de miazăzi a Canaanului, și madianiții pe hotarul
de răsărit și în pustie, dincolo de el, erau încă vrăjmași neîmpăcați ai lui
Israel. Pe timpul lui Moise, madianiții fuseseră nimiciți aproape cu totul de
către izraeliți; dar de atunci se înmulțiseră foarte mult și ajunseseră numeroși
și puternici. Ei erau setoși de răzbunare; iar acum, când mâna ocrotitoare a
lui Dumnezeu se retrăsese de la Israel, acel prilej s-a ivit. Nu numai
semințiile de la răsărit de Iordan, ci toată țara suferea din pricina lor.
Locuitorii sălbatici și brutali ai pustiului veneau cu vitele și oile lor în țară
„ca o mulțime de lăcuste”. (Judecători 6, 5.) Ca o plagă ce distruge totul, ei
se întindeau prin toată țara, de la Iordan până la podișul filistenilor. Ei
veneau de îndată ce se coceau cerealele și rămâneau până se culegeau și cele
din urmă roade ale pământului. Jefuiau holdele de pe câmp, îi despuiau și îi
chinuiau pe locuitori, după care se retrăgeau din nou în pustie. De aceea,
izraeliții care locuiau în câmp deschis erau nevoiți să-și părăsească locurile și
să fugă în orașe întărite cu ziduri, să caute adăpost în cetăți fortificate sau să
se adăpostească chiar și în peșterile și crăpăturile din munți. Oprimarea
aceasta a durat șapte ani, dar, când au luat în seamă îndemnurile Domnului și
și-au recunoscut păcatele, Domnul a trimis încă un ajutor pentru ei.
Ghedeon era fiul lui Ioas, din seminția lui Manase. Familia din care
făcea parte nu avea un loc de frunte în cadrul seminției, dar se deosebea prin
curaj și cinste. Despre curajoșii lui fii se spunea: „Fiecare avea înfățișarea
unui fiu de împărat”. (Judecători 8, 18.) Toți, cu excepția unuia singur,
căzuseră în lupta cu madianiții, iar numele acestuia ajunsese un prilej de
594