Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Mitra marelui preot era un turban din pânză de in, având prinsă de el,
printr-un fir albastru, o placă de aur cu inscripția: „Sfințenie Domnului”. Tot
ce era legat de îmbrăcămintea și purtarea preoților trebuia să fie astfel încât
să imprime, în cei ce-i priveau, un simțământ al sfințeniei lui Dumnezeu, al
sfințeniei închinării și adorării Sale și al curăției ce se cerea acelora care
veneau în prezența Sa.
Nu numai sanctuarul, dar și lucrarea preoților trebuia să fie „chipul și
umbra lucrurilor cerești”. (Evrei 8, 5.) Acest lucru era deci de mare
importanță și Domnul, prin Moise, a dat lămuririle cele mai amănunțite și
mai explicite cu privire la fiecare parte a acestui serviciu preînchipuitor.
Serviciul în sanctuar era împărțit în două, și anume un serviciu zilnic și unul
anual. Serviciul zilnic era adus la îndeplinire la altarul arderii de tot din
curtea sanctuarului și în locul sfânt, în timp ce serviciul anual se îndeplinea
în locul prea sfânt.
Nici un ochi al vreunui muritor, în afară de cel al marelui preot, nu
trebuia să privească în încăperea dinăuntru a sanctuarului. Numai o dată pe
an, marele preot putea să intre acolo și numai după cea mai atentă și solemnă
pregătire. Tremurând, el mergea înaintea lui Dumnezeu, iar poporul, într-o
tăcere plină de respect, aștepta întoarcerea lui, având inimile înălțate în
rugăciuni călduroase, implorând binecuvântarea divină asupra lor. Înaintea
tronului milei, marele preot făcea ispășire pentru Israel, iar într-un nor de
slavă, Dumnezeu Se întâlnea cu el. Rămânerea lui acolo peste timpul
obișnuit îi umplea pe toți de teamă, ca nu cumva, din cauza păcatelor lor sau
a păcatelor lui, el să fi fost ucis de slava lui Dumnezeu. Serviciul zilnic
consta din jertfa arderii de tot de dimineață și seară, din arderea de tămâie
plăcut mirositoare pe altarul de aur și din jertfele speciale aduse pentru
păcatele individuale. Mai erau jertfe pentru Sabate, pentru lună nouă, cum și
pentru sărbători speciale.
370