Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

adevăratul Israel, cu toate că este împrăștiat printre toate neamurile și pe
pământ ei nu sunt decât peregrini, a căror cetățenie este în ceruri.
Lui Balaam i s-a arătat nu numai istoria poporului evreu ca națiune, ci
el a privit și creșterea și viețuirea adevăratului Israel al lui Dumnezeu până la
sfârșitul timpului. El a văzut cum mila deosebită a Celui Prea Înalt este cu
aceia care Îl iubesc și se tem de El. I-a văzut cum sunt sprijiniți de harul Său
când trec prin valea umbrelor morții. El i-a văzut cum se ridică din morminte
încoronați cu slavă, cinste și mărire. A văzut cum cei răscumpărați se bucură
de mărirea nepieritoare a pământului nou. Privind la toate acestea el strigă:
„Cine poate să numere pulberea lui Iacov și să spună numărul unui sfert din
Israel?” Iar când a văzut cum strălucea pe fruntea fiecăruia coroana măririi și
fiecare față era luminată de bucurie, când lăsă privirea să urmărească viața
fără de sfârșit și fericirea lor fără de margini, rosti, mișcat din adâncul
sufletului, dorința inimii lui: „O, de aș muri de moartea celor neprihăniți, și
sfârșitul meu să fie ca al lor.”
Dacă Balaam ar fi fost dispus să primească lumina pe care i-a dat-o
Dumnezeu, ar fi început să trăiască cele spuse și s-ar fi despărțit îndată de
Moab. N-ar fi dus mai departe jocul acela plin de încumetare cu harul lui
Dumnezeu, ci s-ar fi întors la El fără întârziere, cu adâncă pocăință. Dar
Balaam iubea plata nedreptății și era hotărât să și-o asigure. Fără îndoială,
Balac se aștepta să cadă asupra lui Israel un blestem ca un foc ce arde, și
când auzi cele spuse de profet, exclamă scos din fire: „Ce mi-ai făcut? Te-am
luat să blestemi pe vrăjmașul meu și iată că tu-l binecuvântezi.” Balaam, care
căuta ca din constrângere să facă o virtute, a declarat că a rostit cuvintele ce
i-au fost dictate de puterea divină, dintr-o considerație credincioasă față de
voința lui Dumnezeu. Răspunsul lui a fost: „Nu trebuie oare să spun ce-mi
pune Domnul în gură?” Nici de astă dată Balac nu renunță la gândurile sale.
El își zise că priveliștea măreață pe care o oferea tabăra lui Israel îl
impresionase așa de mult pe Balaam, încât nu mai îndrăznise să-și folosească
vrăjitoriile. Împăratul hotărî deci să-l ducă într-un loc de unde putea fi văzută
482