Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Îngăduie roabei tale să-ți vorbească la urechi, și ascultă cuvintele roabei
tale.»” Abigail i se adresă lui David cu tot respectul cu care s-ar fi adresat
unui împărat încoronat. Nabal strigase batjocoritor: „Cine este David?” Dar
Abigail îl numea: „Domnul meu”. Prin cuvinte blânde a căutat să liniștească
sentimentele lui iritate și a pledat pe lângă el în favoarea soțului ei. Fără
multe vorbe sau mândrie, ci plină de înțelepciune și iubire față de Dumnezeu,
Abigail a dovedit puterea devotamentului ei față de familie, lămurindu-l pe
David că purtarea neprietenoasă a soțului ei nu era o ofensă intenționată
adusă persoanei lui, ci mai mult o simplă izbucnire a nefericitei sale naturi
egoiste.
„Acum, domnul meu, viu este Domnul, și viu este sufletul tău, că
Domnul te-a oprit să verși sânge și să te ajuți cu mâna ta. Vrăjmașii tăi, cei
ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!” Abigail nu-și însușea planul prin
care căuta să-l abată pe David de la intențiile sale, ci a atribuit cinstea și
onoarea lui Dumnezeu. Apoi, le-a oferit oamenilor lui David proviziile
bogate ca jertfă de împăcare, stăruind mereu, ca și cum ea însăși ar fi fost
aceea care ar fi stârnit atât de mult mânia comandantului:
„Iartă, te rog, vina roabei tale”, zicea ea, „căci Domnul va face
domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele
Domnului, și niciodată nu va fi răutate în tine.” Abigail, indirect, l-a lăsat pe
David să înțeleagă ce are de făcut. El trebuia să ducă războaiele Domnului.
El nu trebuia să caute să se răzbune din cauza unor ofense personale, chiar
dacă era urmărit ca trădător. Ea continuă: „Dacă se va ridica cineva ca să te
urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în
mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău; «Când va face Domnul
domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit și te va pune mai mare peste
Israel, atunci nu va mai avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l
va durea inima că a vărsat sânge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și când
va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta». (1 Samuel
25, 29-31.)
729