Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

suporte el lucrul acesta? Adam se bucurase în compania lui Dumnezeu și a
sfinților Săi îngeri. El privise slava Creatorului. Adam înțelesese destinul
măreț ce se deschidea înaintea neamului omenesc, dacă ei rămâneau
credincioși lui Dumnezeu. Acum, toate aceste binecuvântări erau pierdute
din vedere de teama de a nu pierde acel singur dar, care în ochii săi le
întrecea pe toate celelalte. Iubirea, recunoștința și credincioșia față de
Creator, toate erau subordonate iubirii lui pentru Eva. Ea era o parte din el și
nu putea suporta gândul despărțirii. Nu putea pricepe că aceeași Putere
Infinită, care din pulberea pământului i-a creat o ființă vie, frumoasă, și, din
iubire pentru el, i-a dat un tovarăș, putea să-i dea altul în loc. De aceea, el s-a
hotărât să împărtășească soarta ei; dacă ea trebuia să moară, și el avea să
moară împreună cu ea. În definitiv, gândea el, nu cumva erau adevărate
cuvintele șarpelui cel înțelept? Eva era în ochii lui tot așa de frumoasă și
nevinovată ca și înainte de acest act de neascultare. Ea manifesta o mai mare
iubire pentru el decât până atunci. Nici un semn al morții nu a apărut în ființa
ei și el se hotărî repede să înfrunte consecințele. A luat fructul și l-a mâncat
repede.
După păcătuirea sa, Adam se vedea -- la început -- pășind într-o altă
sferă a existenței sale. Dar, nu după mult timp, gândul păcătuirii sale l-a
umplut de groază. Aerul, care până atunci fusese la o temperatură blândă și
uniformă, acum părea că îngheață perechea vinovată. Iubirea și pacea care
fuseseră partea lor s-au dus, iar în locul lor ei aveau simțământul păcatului, o
teamă pentru viitor, o goliciune a sufletului. Veșmântul de lumină care-i
acoperea acum a dispărut și, pentru a-l înlocui, ei au încercat să dea formă
unui acoperământ pentru ei; căci goi, nu puteau să dea ochii cu Dumnezeu și
cu sfinții îngeri.
Acum ei începeau să vadă adevăratul caracter al păcatului lor. Adam i-
a reproșat tovarășei sale actul său nebunesc de a pleca de lângă el și de a
îngădui să fie înșelată de către șarpe; dar amândoi se mângâiau la gândul că
Dumnezeu, care le dăduse atâtea dovezi ale iubirii Sale, avea să-i ierte pentru
41