Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

carnea cu sânge, călcând în felul acesta porunca ce interzicea să se mănânce
cu sânge.
În timpul luptei din ziua aceea, Ionatan, care nu știa de porunca tatălui
său, o călcase fără să vrea, mâncând dintr-un fagure de miere, pe când trecea
printr-o pădure. Seara, Saul a aflat de întâmplarea aceasta. El declarase că,
cine va călca porunca sa va fi pedepsit cu moartea; și, cu toate că Ionatan nu
se făcuse vinovat de un păcat săvârșit cu voia, cu toate că Dumnezeu îi
salvase viața în chip minunat și prin el înfăptuise eliberarea, totuși, împăratul
declară că sentința trebuie să fie executată. Cruțarea vieții fiului său ar fi
însemnat din partea lui Saul o recunoaștere a faptului că păcătuise când
făcuse un jurământ pripit. Lucrul acesta ar fi fost umilitor pentru mândria sa.
„Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea”, a sunat sentința
înspăimântătoare, „dacă nu vei muri, Ionatane!”
Saul nu putea să pună pe seama sa onoarea biruinței, dar nădăjduia să
fie onorat pentru râvna dovedită în păstrarea sfințeniei jurământului său.
Chiar dacă însuși fiul său trebuia să moară, el dorea să-i sperie pe supușii săi
menținând cu orice preț autoritatea împărătească. Doar cu puțin timp înainte,
Saul se încumetase la Ghilgal, contrar poruncii lui Dumnezeu, să facă slujba
de preot. Fiind mustrat de Samuel, se îndreptățise cu încăpățânare. Iar acum,
când porunca sa fusese călcată fără să fi fost cunoscută, împăratul și tatăl îl
condamnă pe fiul său la moarte.
Poporul nu s-a grăbit să împlinească sentința. Ridicându-se împotriva
mâniei împăratului, ei au zis: „Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această
mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul că un păr din capul lui
nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta”.
Mândrul conducător n-a îndrăznit să disprețuiască o astfel de unanimitate și
viața lui Ionatan a fost cruțată.
682