Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

albastru, purpuriu și cărămiziu, aranjate frumos, iar în țesătură erau cusuți cu
fire de aur și de argint heruvimi, reprezentând oastea îngerească ce este în
legătură strânsă cu lucrarea din Sanctuarul ceresc; ei sunt duhuri slujitoare ce
slujesc poporului lui Dumnezeu de pe pământ.
Cortul cel sfânt era așezat într-un loc liber, numit curte, care era
împrejmuit cu pânză de in răsucit, prinsă de stâlpi de aramă. Intrarea în
curtea aceasta era prin partea de la răsărit. Ea era închisă cu covoare dintr-un
material prețios și lucrate frumos, deși erau inferioare celor din sanctuar.
Pânzele împrejmuitoare ale curții, fiind numai pe jumătate înalte față de
pereții tabernacolului, clădirea putea să fie bine văzută de poporul ce era
afară. În curte, lângă intrare, se afla altarul de aramă pentru arderile de tot. Pe
acest altar se ardeau toate jertfele aduse Domnului și mistuite de foc, iar
coarnele lui erau stropite cu sângele ispășitor. Între altar și ușa sanctuarului
se afla ligheanul, care era de asemenea din aramă, făcut din oglinzile care
fuseseră darul de bunăvoie al femeilor lui Israel. În ligheanul acesta preoții
trebuia să-și spele mâinile și picioarele ori de câte ori intrau în încăperile
sfinte sau se apropiau de altar pentru a aduce Domnului o jertfă mistuită de
foc.
În prima despărțitură, sau locul sfânt, se aflau: masa punerii pâinilor
înainte, sfeșnicul, sau suportul lămpilor, și altarul tămâierii. Masa punerii
pâinilor înainte se afla la nord. Împreună cu chenarul ei, ca o coroană
ornamentală, masa era poleită cu aur curat. Pe ea, preoții trebuia să așeze în
fiecare Sabat douăsprezece pâini, aranjate în două șiruri și stropite cu tămâie.
Pâinile ce erau luate de pe masă, fiind socotite sfinte, trebuia să fie mâncate
de către preoți. Spre sud se afla sfeșnicul cu șapte brațe, cu cele șapte lămpi
ale lui. Brațele lui erau împodobite cu flori frumos lucrate, care înfățișau
crini, totul fiind făcut dintr-o singură bucată de aur masiv. Pentru că sfântul
locaș nu avea ferestre, niciodată nu se stingeau toate lămpile, ci își revărsau
lumina zi de zi și noapte de noapte. Chiar înaintea perdelei ce despărțea
Sfânta de Sfânta sfintelor și în imediata apropiere a prezenței lui Dumnezeu,
365