Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 71
Păcatul și pocăința lui David
Capitol bazat pe textele din 2 Samuel 11; 12.
Biblia are puține cuvinte de spus pentru a-i lăuda pe oameni. Puțin
spațiu se ia pentru a povesti chiar virtuțile celor mai buni oameni care au trăit
vreodată. Tăcerea aceasta nu este fără un scop anume și nu este lipsită de
învățătură. Toate însușirile bune pe care le au oamenii sunt darul lui
Dumnezeu; faptele lor bune sunt săvârșite prin harul lui Dumnezeu, prin
Domnul Hristos. Întrucât Îi datorează totul lui Dumnezeu, slava pentru tot ce
sunt sau fac Îi aparține Lui; ei sunt instrumente în mâna Lui. Mai mult decât
atât -- așa după cum ne învață toate lecțiile din Biblie -- este primejdios a-i
lăuda sau a-i înălța pe oameni; căci, dacă cineva ajunge să creadă că nu mai
depinde în totul de Dumnezeu, ci dimpotrivă se încrede în propria sa putere,
este lucru sigur că el va cădea. Omul se luptă cu vrăjmași mai puternici decât
este el. „Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva
căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului
acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești”.
(Efeseni 6, 12.) Este cu neputință ca noi, prin propria noastră putere, să
ducem lupta; și tot ce abate mintea de la Dumnezeu, tot ce duce la înălțare de
sine sau încredere în sine pregătește în chip sigur calea pentru înfrângere.
Cuvântul Scripturii imprimă în inima oamenilor lipsă de încredere în puterea
omenească și încurajează încrederea în puterea divină.
Spiritul de încredere în sine și de încăpățânare a pregătit calea pentru
căderea lui David. Lăudăroșia vieții și viclenele ispite ale puterii și ale
traiului luxos nu au rămas fără influență asupra lui. Legătura cu națiunile
învecinate a exercitat, de asemenea, o influență spre rău. Potrivit practicilor
care domneau printre domnitorii din Răsărit, abateri ce nu erau îngăduite la
782