Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca
să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie”. (Versetul 3.)
Vestea despre ei și despre interesul pe care îl trezeau în popor ajunsese
deja la împărat și mânia sa era aprinsă. „Moise și Aaron, pentru ce abateți
poporul de la lucrul lui?” spuse el. „Plecați la lucrările voastre”. (Versetul 4.)
Împărăția deja suferise pagube din cauza amestecului acestor străini.
Gândindu-se la acest lucru, el mai adăugă: „Iată că poporul acesta s-a
înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?”
(Versetul 5.)
În robia lor, izraeliții dăduseră uitării -- într-o măsură oarecare --
cunoașterea Legii lui Dumnezeu și se îndepărtaseră de preceptele ei. Sabatul
fusese îndeobște desconsiderat și asprimea supraveghetorilor lor făcea ca
ținerea lui să fie aparent imposibilă. Dar Moise a arătat poporului său că
ascultarea de Dumnezeu era prima condiție a eliberării, iar eforturile făcute
pentru restatornicirea păzirii Sabatului au ajuns la cunoștința asupritorilor
lor. [Vezi Apendice, nota nr. 1.]
Împăratul, fiind foarte neliniștit, îi suspecta pe izraeliți că plănuiseră o
revoltă pentru a nu-l mai sluji. Nemulțumirea, zicea el, era rezultatul
trândăviei; el va avea grijă să nu le mai lase timp pentru uneltiri
primejdioase. De îndată a luat măsuri pentru a le face povara și mai grea și
pentru a zdrobi spiritul independent. În aceeași zi, au fost date ordine care au
făcut munca lor tot mai crudă și mai apăsătoare. Materialul de construcție cel
mai obișnuit din acea țară era cărămida uscată la soare; zidurile celor mai de
seamă clădiri erau făcute din aceste cărămizi și apoi erau îmbrăcate pe
dinafară cu piatră, iar fabricarea cărămizilor cerea folosirea unui mare număr
de sclavi. Paiele tăiate erau amestecate cu lutul, pentru a le ține laolaltă și se
cerea o mare cantitate de paie pentru această lucrare; împăratul porunci acum
să nu li se mai dea paie; cei ce lucrau cărămizile trebuia să-și găsească
singuri paie, în timp ce numărul de cărămizi ce trebuia făcute era același.
267