Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

roabei care stă la râșniță și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor, în toată
țara Egiptului vor fi țipete mari, așa cum n-au fost și nu vor mai fi. Dar dintre
toți copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un câine nu
va chelălăi cu limba lui, ca să știți ce deosebire face Domnul între egipteni și
Israel.» Atunci, toți acești slujitori ai tăi se vor pogorî la mine și se vor
închina până la pământ înaintea mea zicând: «Ieși, tu și tot poporul care te
urmează!» După aceea voi ieși”. (Exod 11, 4-8.)
Înainte de aducerea la îndeplinire a acestei hotărâri prin Moise, Domnul
a dat îndrumări copiilor lui Israel cu privire la plecarea lor din Egipt și, în
mod deosebit, cu privire la ocrotirea lor de pedeapsa care avea să vină.
Fiecare familie, singură sau împreună cu altele, trebuia să „junghie” un miel
sau un ied „fără cusur” și, cu un mănunchi de isop, să stropească sângele lui
pe „pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii” casei, pentru ca îngerul nimicitor,
venind la miezul nopții, să nu intre în acea locuință. Ei trebuia să mănânce
carnea „friptă la foc” cu „azimi și verdețuri amare”, noaptea, după cum
spusese Moise: „Să aveți mijlocul încins, încălțămintele în picioare și toiagul
în mână; și să-l mâncați în grabă, căci sunt Paștele Domnului”. (Exod 12,
11.)
Domnul a zis: „În noaptea aceea Eu voi trece prin țara Egiptului și voi
lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace;
și voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului.... Sângele vă va sluji
ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi,
așa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi țara Egiptului”.
(Exod 12, 12-13.)
În amintirea acestei mari eliberări trebuia ca poporul Israel să țină o
sărbătoare în fiecare an, în toate generațiile viitoare. „Și pomenirea acestei
zile s-o păstrați și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o
prăznuiți ca o lege veșnică pentru urmașii voștri”. (Exod 12, 14.) Când ei
aveau să prăznuiască această sărbătoare în anii ce aveau să vină, trebuia să le
285