Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

și Iosua, cu strângere de inimă, s-a uitat cum pleacă, pentru că știa cât de
puternice vor fi, în viața lor singuratică și călătoare, ispitele de a cădea în
obiceiurile triburilor păgâne care locuiau la hotarele lor.
În timp ce sufletul lui Iosua și al celorlalți conducători încă mai era
apăsat de prevestiri îngrijorătoare, zvonuri ciudate au ajuns la ei. Cele două
seminții și jumătate înălțaseră un altar mare, asemenea altarului din Silo,
lângă Iordan, aproape de locul unde avusese loc trecerea minunată peste râu.
Legea lui Dumnezeu oprea sub pedeapsa cu moartea introducerea altui cult
decât acela ținut la sanctuar. Dacă acesta era scopul acestui altar și dacă
rămânea în picioare, urma să îndepărteze poporul de la adevărata credință.
Reprezentanții poporului s-au adunat la Silo și au propus, în graba și
indignarea lor, să pornească îndată un război împotriva celor vinovați. Prin
influența celor mai chibzuiți, s-a hotărât însă ca mai întâi să trimită o
delegație pentru a avea lămuriri din partea celor două seminții și jumătate cu
privire la fapta lor. Au fost aleși zece conducători, din fiecare seminție câte
unul. În fruntea lor se afla Fineas, care se deosebise prin zelul său cu privire
la fapta lui Por.
Cele două seminții și jumătate greșiseră atunci când, fără explicație,
săvârșiseră o faptă care să dea prilej la grave bănuieli. Întrucât socoteau ca
ceva fără putință de tăgadă că frații lor erau vinovați, delegații i-au
întâmpinat cu reproșuri aspre. I-au învinovățit că s-au răsculat împotriva
Domnului și i-au îndemnat să-și aducă aminte cum pedepse de la Domnul l-
au lovit pe Israel când s-a dedat la închinarea înaintea lui Baal-Peor. În
numele lui Israel, Fineas le-a spus copiilor lui Gad și Ruben că, dacă nu sunt
bucuroși să locuiască fără altar în ținutul acela, sunt bineveniți să împartă cu
frații lor moșia și privilegiile acestora.
Ca răspuns, acuzații au explicat că altarul lor nu avea scopul de a servi
561