Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 57
Chivotul legământului luat de filisteni
Capitol bazat pe textele din 1 Samuel 3 până la 7.
O nouă avertizare urma să-i fie adusă casei lui Eli. Dumnezeu nu mai
putea să comunice cu marele preot și cu fiii lui; păcatele lor, asemenea unui
nor gros, i-au despărțit de prezența Duhului Său cel Sfânt. Dar, în mijlocul
răutății, copilul Samuel a rămas credincios Cerului și, o dată cu solia de
condamnare a casei lui Eli, Samuel a fost chemat ca profet.
„Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului
era rar în vremea aceea și vedeniile nu erau dese. Tot pe vremea aceea, Eli
începea să aibă ochii tulburi și nu mai putea să vadă. El stătea la locul lui, iar
candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; și Samuel era culcat în templul
Domnului unde era chivotul lui Dumnezeu. Atunci Domnul a chemat pe
Samuel”. (1 Samuel 3, 1-3.) Gândind că ar fi glasul lui Eli, el s-a dus degrabă
la locul unde era culcat preotul și zise: „Iată-mă, căci m-ai chemat”.
Răspunsul a fost: „Nu te-am chemat; întoarce-te și te culcă”. De trei ori a
fost chemat Samuel și de trei ori răspunsul lui a fost același. Și atunci Eli s-a
convins că acea chemare tainică era glasul lui Dumnezeu. Domnul trecuse pe
lângă servul ales mai înainte, bărbatul cu părul cărunt, pentru a se opri să stea
de vorbă cu un băiețel. Acest fapt era el însuși o mustrare amară, dar meritată
pentru Eli și casa lui.
În inima lui Eli nu s-a trezit nici un sentiment de invidie sau gelozie. L-
a sfătuit pe băiat ca, dacă va mai fi chemat, să răspundă: „Vorbește, Doamne,
căci robul Tău ascultă”. Glasul a răsunat încă o dată și copilul a răspuns:
„Vorbește, căci robul Tău ascultă”. El a fost așa de tare speriat la gândul că
634