Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

închinare, APROAPE totul să fie făcut după îndrumările Lui. Dumnezeu a
rostit un blestem asupra acelora care se depărtează de poruncile Lui și care
nu fac nici o deosebire între ce este profan și ce este sfânt. El declară prin
profet: „Vai de cei ce numesc răul bine și binele rău, care spun că întunericul
este lumină și lumina întuneric.... Vai de cei ce se socotesc înțelepți și se cred
pricepuți ... care scot cu fața curată pe cel vinovat pentru mită și iau
drepturile celor nevinovați.... Au nesocotit Legea lui Dumnezeu și au
disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel”. (Isaia 5, 20-24.) Nimeni să nu se
înșele pe sine cu gândul că o parte din poruncile lui Dumnezeu ar fi fără
însemnătate sau că El va accepta altceva decât ce a cerut. Profetul Ieremia
zice: „Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?” (Plângerile
lui Ieremia 3, 37.) Dumnezeu n-a așezat în Cuvântul Său nici o poruncă pe
care oamenii să o poată asculta sau nu, după buna lor plăcere, și să nu
suporte consecințele. Dacă aleg orice alte căi, în afară de aceea a unei stricte
ascultări, oamenii vor ajunge să vadă că acele căi „la urmă duc la moarte”.
(Proverbe 14, 12.)
„Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, fiii lui Aaron: «Să nu
vă descoperiți capetele și să nu vă rupeți hainele, ca nu cumva să muriți; ...
căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi»”. (Leviticul 10, 6.7.)
Marele conducător i-a amintit fratelui său cuvintele lui Dumnezeu: „Voi fi
sfințit de cei ce se apropie de Mine, și voi fi proslăvit în fața întregului
popor”. (Leviticul 10, 3.) Aaron a tăcut. Moartea fiilor săi, secerați fără vreo
avertizare, pentru un păcat atât de îngrozitor -- un păcat pe care el îl vedea
acum ca fiind rezultatul propriei sale neglijențe de a-și face datoria -- a
sfâșiat de durere inima tatălui, dar el n-a dat glas simțămintelor lui. Nu
trebuia să lase să se înțeleagă, prin nici un fel de manifestare a durerii, că ar
simpatiza cu păcatul. Adunarea nu trebuia să fie făcută să cârtească
împotriva lui Dumnezeu.
Domnul voia să-l învețe pe poporul Său să recunoască justețea
pedepselor Sale, pentru ca și alții să se teamă. Se aflau unii în mijlocul lui
381