Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

oameni, asemenea lui Satana, Îl blestemau pe Dumnezeu și, dacă ar fi fost în
stare, L-ar fi dat jos de pe tronul puterii. Alții, îndemnați de groază, își
întindeau mâinile spre corabie, stăruind să fie primiți. Dar rugămințile lor
erau zadarnice. În sfârșit, li se trezise conștiința, ca să știe că există un
Dumnezeu care domnește în ceruri. Ei Îl implorau cu stăruință, dar urechea
Lui nu mai era deschisă la strigătele lor. În clipele acelea teribile, ei au
înțeles că ceea ce a adus nenorocirea lor a fost călcarea Legii lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, deși de frica pedepsei ei și-au recunoscut păcatul, totuși nu
simțeau nici o reală mustrare de cuget, nici scârbă față de rău. Dacă judecata
s-ar fi abătut de la ei, atunci s-ar fi întors la disprețul lor față de Cer. Tot
astfel, când judecățile lui Dumnezeu vor cădea pe pământ, mai înainte ca să
fie potopit cu foc, cei nelegiuiți vor cunoaște exact unde și în ce au păcătuit -
- și anume disprețuind Legea Sa cea sfântă. Și totuși ei nu vor da pe față o
pocăință mai reală decât au manifestat păcătoșii de pe vremuri.
Unii, în disperarea lor, au încercat să spargă corabia și să intre înăuntru,
dar construcția solidă a rezistat eforturilor lor. Unii s-au agățat de corabie și
au rămas astfel până când au fost măturați de apele învolburate sau până
când, loviți de stânci și copaci, au fost luați de ape. Corabia cea masivă
trosnea din toate încheieturile sub tăria nemiloasă a vântului, săltând de pe
creasta unui val pe alta. Răgetele animalelor dinăuntru erau expresia groazei
și durerilor lor. Dar, în mijlocul elementelor naturii dezlănțuite, ea continua
să plutească mai departe în siguranță. Îngeri puternici au fost însărcinați s-o
păzească.
Pradă furtunii, animalele alergau spre oameni, ca și când ar fi așteptat
ajutor de la ei. Unii s-au legat pe ei și copiii lor de animale puternice, știind
că acestea erau rezistente în ceea ce privește viața și se vor cățăra până pe
cele mai mari înălțimi ca să scape de apele ce creșteau. Alții se legau de
copacii cei mai înalți de pe vârfurile dealurilor sau munților; dar copacii au
fost scoși din rădăcini și împreună cu povara lor de ființe vii au fost prăvăliți
în apele spumegânde din văi. Unul după altul, au fost părăsite locurile ce
90