Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

povestească copiilor lor istoria acestei mari eliberări, așa după cum le
spusese Moise: „Să răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului,
care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul,
și ne-a scăpat casele noastre»”. (Exod 12, 26-27.)
Pe lângă acestea, întâii născuți, atât dintre oameni, cât și dintre animale,
trebuia să fie ai Domnului, putând fi luați înapoi numai printr-o
răscumpărare, ca recunoaștere a faptului că, atunci când întâii născuți ai
Egiptului au pierit, ai lui Israel, deși au fost izbăviți în mod minunat, ar fi
fost și ei părtași aceleiași sorți, dacă nu s-ar fi adus jertfa ispășitoare. „Căci
orice întâi născut este al Meu”, a spus Domnul; „în ziua când am lovit pe toți
întâii născuți din țara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toți întâii născuți din
Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace; ei vor fi ai Mei”. (Numeri
3, 13.) După instituirea slujbei la sanctuar, Domnul a pus deoparte pentru
Sine seminția lui Levi pentru lucrarea la sanctuar, în locul întâilor născuți ai
întregului popor. „Căci ei Îmi sunt dați cu totul din mijlocul copiilor lui
Israel”, a zis El. „Eu i-am luat pentru Mine în locul întâilor născuți din toți
întâii născuți ai copiilor lui Israel”. (Numeri 8, 16.) Tot poporul avea totuși
datoria, ca o recunoaștere a îndurării lui Dumnezeu, să plătească un preț de
răscumpărare pentru orice întâi născut. (Numeri 18, 15-16.)
Paștele trebuia să fie atât un act comemorativ, cât și un act
preînchipuitor, care să arate nu numai înapoi, la eliberarea din Egipt, ci și
înainte, la marea eliberare pe care Isus Hristos avea s-o aducă la îndeplinire
în eliberarea poporului Său din sclavia păcatului. Mielul de jertfă Îl
reprezintă pe „Mielul lui Dumnezeu”, în care este unica noastră nădejde de
mântuire. Apostolul spune: „Căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit”. (1
Corinteni 5, 7.) Nu a fost de ajuns ca mielul pascal să fie junghiat; ci sângele
lui trebuia să fie stropit pe stâlpii ușii; tot astfel este nevoie ca meritele
sângelui lui Hristos să fie aplicate sufletului. Noi trebuie să credem nu numai
că El a murit pentru lume, ci că a murit pentru fiecare dintre noi, în mod
individual. Noi trebuie să ne însușim meritele jertfei ispășitoare.
286