Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

să bârfească, să chinuiască și să-L nimicească pe poporul lui Dumnezeu,
atunci copiii Săi își vor aminti întâmplarea aceasta, pentru ca astfel să li se
întărească curajul și credința în El.
Deznădăjduit și înfrânt, împăratul Moabului strigă: „Nu-l blestema, dar
măcar nu-l binecuvânta!” În inima lui, încă mai nutrea o slabă nădejde și s-a
hotărât să mai facă o încercare. El l-a dus pe Balaam pe muntele Por, unde se
afla un templu închinat desfrânatelor slujbe ale lui Baal -- zeul lor. Aici s-a
ridicat același număr de altare ca și mai înainte și s-a adus același număr de
jertfe; dar, de această dată, Balaam nu s-a mai dus singur la o parte ca să afle
voia lui Dumnezeu, ca altă dată. N-a mai alergat la descântece, ci, stând
lângă altare, a privit corturile lui Israel. Duhul lui Dumnezeu a venit din nou
asupra lui și de pe buzele sale a pornit solia divină:
„Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuințele tale, Israele! Ele se
întind ca niște văi, Ca niște grădini lângă un râu, Ca niște copaci de aloe pe
care i-a sădit Domnul, Ca niște cedri pe lângă ape. Apa curge din gălețile lui,
Și sămânța lui este udată de ape mari; Împăratul lui se înalță mai presus
de Agag, Și împărăția lui ajunge puternică.... Îndoaie genunchii, se culcă
întocmai ca un leu, Ca o leoaică: Cine-l va scula? Binecuvântat să fie oricine
te va binecuvânta, Și blestemat să fie oricine te va blestema!”
Aici este descrisă propășirea copiilor lui Dumnezeu prin cele mai
frumoase tablouri ce se pot afla în natură. Profetul îl aseamănă pe Israel cu
văile mănoase, acoperite de recolte bogate, cu grădinile înfloritoare udate de
izvoare ce nu seacă niciodată, cu pomul de aloe frumos mirositor și cu cedrul
măreț. Ultimul tablou menționat este unul dintre cele mai frumoase și mai
potrivite ce se găsesc în Sfânta Scriptură. Cedrul Libanului era onorat de
toate popoarele din răsărit. Familia de copaci din care face parte cedrul se
află răspândită pe întreaga față a pământului pe unde a putut pătrunde omul.
484