Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

(Evrei 11, 4.) Abel a înțeles marele principiu al mântuirii. El s-a recunoscut
păcătos, a văzut păcatul și plata păcatului, moartea, stând între sufletul său și
comuniunea cu Dumnezeu. El a dus jertfa înjunghiată, viața sacrificată,
recunoscând astfel cerința Legii care fusese călcată. Prin sângele vărsat, a
privit la jertfa viitoare, Hristos, murind pe crucea Golgotei, și, punându-și
încrederea în ispășirea ce urma să fie adusă acolo, a primit mărturia că este
îndreptățit, iar jertfa sa primită.
Cain a avut aceeași ocazie de a învăța și a primi aceste adevăruri, cum a
avut și Abel. El nu era victima unui plan arbitrar. Nu a fost ales unul dintre
frați ca să fie primit de Dumnezeu, iar celălalt să fie lepădat. Abel a ales
credința și ascultarea; Cain, necredința și răzvrătirea. În aceasta constă
întreaga problemă.
Cain și Abel reprezintă două clase de oameni, care vor exista
întotdeauna în lume până la încheierea vremurilor. Una dintre clase se
folosește de jertfa rânduită pentru păcat, în timp ce cealaltă clasă se
aventurează să depindă de propriile ei merite; jertfa lor este o jertfă lipsită de
puterea mijlocirii divine și, astfel, ea nu este în stare să-l facă pe om să aibă
iarăși parte de favoarea lui Dumnezeu. Căci numai prin meritele Domnului
Isus păcatele noastre pot fi iertate. Aceia care nu simt nevoia de sângele lui
Hristos, care cred că prin propriile lor fapte, fără harul divin, pot să-și asigure
aprobarea lui Dumnezeu, fac aceeași greșeală pe care a făcut-o și Cain. Dacă
nu primesc sângele curățitor, ei sunt sub osândă. O altă cale prin care să
poată scăpa de sub blestemul păcatului nu există.
Clasa închinătorilor care urmează pilda lui Cain cuprinde cea mai mare
parte a lumii, deoarece aproape toate religiile false s-au bazat pe același
principiu, și anume că omul se poate sprijini pe propriile sale eforturi spre a
fi mântuit. Unii susțin că neamul omenesc nu are nevoie de mântuire, ci de
progres, că omul poate să se înnobileze, să se înalțe și să se renască de la
sine. După cum Cain a socotit că poate obține favoarea divină printr-un dar
61