Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

el cerea celor cărora le-a încredințat grija turmei o strictă socoteală dacă
turma nu era găsită într-o stare înfloritoare.
Viața de muncă sârguincioasă și de purtare de grijă a păstorului, cum și
mila sa duioasă pentru creaturile neajutorate date în seama sa au fost folosite
de către scriitorii inspirați ca să ilustreze unele dintre cele mai prețioase
adevăruri ale Evangheliei. Hristos, în legătura Sa cu poporul Său, este
asemănat cu un păstor. După cădere, El a văzut oile Sale condamnate la
pieire pe căile întunecoase ale păcatului. Pentru a-i mântui pe acești rătăciți,
El a părăsit onorurile și slava din casa Tatălui Său.
El spune: „Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită,
voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă”. „Voi veni în ajutorul oilor
Mele, ca să nu mai fie de jaf” nu „le vor mai mânca fiarele din țară”.
(Ezechiel 34,16.22.28.) Glasul său este auzit chemându-le la staulul Său,
„umbrar împotriva căldurii zilei și ca loc de adăpost și de ocrotire împotriva
furtunii și ploii”. (Isaia 4, 6.) Grija Sa pentru turmă este neobosită. El
întărește pe cea slabă, alină suferințele, strânge mieii în brațele Sale și-i
poartă la sânul Său. Oile Sale Îl iubesc. „Nu merg deloc după un străin, ci
fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor”. (Ioan 10, 5.)
Hristos spune: „Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. Dar cel plătit,
care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă
oile și fuge; și lupul le răpește și le împrăștie. Cel plătit fuge, pentru că este
plătit și nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și
ele Mă cunosc pe Mine”. (Ioan 10, 11-14.)
Hristos, Marele Păstor, a încredințat slujitorilor Săi, ca sub-păstori,
grija turmei Sale. El le poruncește să aibă același interes pe care l-a dat El pe
față și să simtă răspunderea cea sfântă a însărcinării pe care le-a dat-o. El le-a
poruncit solemn să fie credincioși, să hrănească turma, să întărească pe cea
192