Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 14
Distrugerea Sodomei
Capitol bazat pe textele din Geneza 19.
Sodoma era cea mai mândră dintre cetățile din valea Iordanului, așezată
într-o câmpie care era „ca o grădină a Domnului” (Geneza 13, 10) în ceea ce
privește rodnicia și frumusețea ei. Vegetația luxuriantă a tropicelor era
înfloritoare aici. În acest loc era patria palmierului, a măslinului și a viței de
vie, iar florile își răspândeau parfumul lor în tot cursul anului. Holde bogate
acopereau câmpiile, iar dealurile înconjurătoare erau pline de turme de oi și
cirezi de vite. Arta și comerțul contribuiau la îmbogățirea îngâmfatei cetăți
din câmpie. Comorile Orientului împodobeau palatele ei și caravanele
deșertului aduceau tezaurele lor de lucruri prețioase, aprovizionând astfel
piețele de negoț. Cu puțină gândire sau osteneală puteau fi satisfăcute toate
nevoile vieții și tot anul părea un șir de sărbători.
Belșugul ce domnea în tot locul a dat naștere la lux și mândrie. Lenevia
și bogăția împietriseră inimile care n-au fost niciodată apăsate de lipsă sau
împovărate de întristare. Iubirea de plăceri era favorizată de bogăție și
trândăveală, iar oamenii se lăsau în voia plăcerilor senzuale. „Iată”, spunea
profetul, „care a fost nelegiuirea sorei tale, Sodoma: era îngâmfată, trăia în
belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijineau mâna celui
lipsit. Ele s-au semețit și au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea; de aceea
le-am și nimicit, când am văzut lucrul acesta”. (Ezechiel 16,49-50.) Nimic nu
este mai de dorit între oameni decât bogăția și o viață fără muncă și tocmai
acestea au dat naștere la păcatele ce au dus la nimicirea cetăților din câmpie.
Viața lor nefolositoare și trăită în lenevie i-a făcut o pradă ușoară ispitelor lui
Satana și au schimonosit chipul lui Dumnezeu. În loc să dea pe față
caracterul divin, ei au ajuns satanici. Lenevia este cel mai mare blestem ce
154