Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Dumnezeu.
„Pe când sfârșea de adus arderea de tot, a venit Samuel, și Saul i-a ieșit
înainte să-i ureze de bine”. Samuel a văzut îndată că Saul procedase contrar
ordinelor precise ce i se dăduseră. Domnul a spus prin profetul Său că va
descoperi în timpul acela ce trebuia să facă Israel în acea criză. Dacă Saul ar
fi îndeplinit condițiile pe temeiul cărora se făgăduise ajutorul divin, Domnul
l-ar fi salvat în chip minunat pe Israel prin micul număr care îi rămăsese
credincios împăratului. Dar Saul era așa de mulțumit de sine însuși și de
fapta sa, încât l-a întâmpinat pe profet ca unul care ar fi meritat laudă, nu
mustrare.
Înfățișarea lui Samuel trăda îngrijorarea și neliniștea; iar la întrebarea
lui: „Ce ai făcut?”, Saul a adus scuze pentru fapta sa plină de încumetare. El
zise: „Când am văzut că poporul se împrăștie de lângă mine, că nu vii la
timpul hotărât, și că filistenii sunt strânși la Micmaș, mi-am zis: «Filistenii se
vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, și eu nu m-am rugat Domnului!»
Atunci am îndrăznit și am adus arderea de tot.”
„Samuel a zis lui Saul: «Ai lucrat ca un nebun și n-ai păzit porunca pe
care ți-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie
domnia ta peste Israel; dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul și-a ales
un om după inima Lui, și Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului
Său....» Apoi Samuel s-a sculat și s-au suit din Ghilgal la Ghibea lui
Beniamin”.
Sau Israel înceta să mai fie poporul lui Dumnezeu, sau, dacă nu, trebuia
ca principiile pe care se întemeiase împărăția să fie menținute, iar poporul să
fie cârmuit de puterea dumnezeiască. Dacă Israel se preda cu totul lui
Dumnezeu, dacă voința omenească și pământească rămâneau în totul supuse
voinței lui Dumnezeu, El era gata să fie și mai departe Conducătorul lui
677