Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

lor -- făceau corturi.
Principalele obiecte de studiu în aceste școli erau: Legea lui Dumnezeu
cu instrucțiunile date prin Moise, istoria sacră, muzica și poezia sacră. Modul
de predare a învățăturii era cu totul deosebit de acela din școlile teologice
contemporane, pe care mulți studenți le absolvă cu mult mai puține
cunoștințe despre Dumnezeu și adevărurile Lui decât au avut când au intrat
în școală. În acele școli de pe vremuri, ținta cea mare a tuturor studiilor era
de a cunoaște voința lui Dumnezeu și datoria omului față de Dumnezeu. În
rapoartele istoriei se vedeau urmele pașilor lui Iehova. Se explicau marile
adevăruri care erau înfățișate prin simboluri, iar credința își însușea subiectul
central al întregului sistem -- Mielul lui Dumnezeu care trebuia să ridice
păcatele lumii.
Se cultiva spiritul meditației religioase. Elevii nu numai că erau învățați
despre necesitatea rugăciunii, dar erau învățați și cum să se roage, cum să se
apropie de Creatorul lor, cum să-și exercite credința în El și cum să înțeleagă
și să asculte de învățăturile Spiritului Său. Mintea sfințită scotea din comoara
lui Dumnezeu lucruri vechi și noi, iar Duhul lui Dumnezeu Se manifesta în
profeții și cântări sfinte.
Muzica a fost dată pentru a îndeplini un scop sfânt, acela de a înălța
gândurile către cele curate, sfinte și înălțătoare și pentru a trezi în suflet
adorarea și recunoștința față de Dumnezeu. Ce deosebire între deprinderile
vechi și felul în care este prea adesea folosită muzica în zilele noastre! Cât de
mulți sunt aceia care folosesc acest dar pentru a se înălța pe ei înșiși, în loc
să-l folosească pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu! Iubirea pentru muzică îi
determină pe cei nechibzuiți să se unească cu cei lumești, participând la
întâlnirile de petreceri, unde Dumnezeu le interzice copiilor Săi să meargă.
Așa se face că ceea ce este o mare binecuvântare când e bine folosit devine
unul dintre mijloacele cu cel mai mare succes prin care Satana abate
gândurile de la datorie și de la cercetarea celor veșnice.
649