Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Izraeliții, ca națiune, au continuat să rămână într-o stare de necredință
și idolatrie și, ca pedeapsă pentru aceasta, au rămas supuși filistenilor. În
acest timp, Samuel a cercetat cetățile și satele din toată țara și a căutat să
îndrepte inima oamenilor către Dumnezeul părinților lor, iar străduințele lui
n-au rămas zadarnice. După ce a suferit douăzeci de ani apăsarea din partea
vrăjmașilor, „toată casa lui Israel a plâns după Domnul”. Samuel i-a sfătuit:
„Dacă din toată inima voastră vă întoarceți la Domnul, scoateți din mijlocul
vostru dumnezeii străini și astarteele, îndreptați-vă inima spre Domnul și
slujiți-I numai Lui”. De aici descoperim că evlavia practică, religia inimii,
era propovăduită și în timpul lui Samuel, cum a fost propovăduită și de
Domnul Hristos la venirea Lui pe pământ. Fără harul Domnului Hristos,
formele exterioare ale religiei erau fără valoare pentru Israelul din vechime.
La fel de lipsite de valoare sunt și pentru Israelul de astăzi.
Și astăzi este nevoie de o redeșteptare a adevăratei religii a inimii, cum
a avut loc pe vremuri la izraeliți. Pocăința este primul pas pe care trebuie să-l
facă aceia care vor să se întoarcă la Dumnezeu. Nimeni nu poate face lucrul
acesta în locul altuia. Fiecare dintre noi trebuie să ne umilim sufletul înaintea
lui Dumnezeu și să scoatem afară idolii. Dacă am făcut tot ce ne stă în
putință, Domnul ne va descoperi mântuirea Lui.
Sub conducerea conducătorilor de seminții, s-a ținut o mare adunare la
Mițpa și o adunare sfântă. Cu adâncă umilință, poporul și-a recunoscut
păcatele; iar ca dovadă a hotărârii de a asculta sfaturile date, l-a învestit pe
Samuel cu autoritate de judecător.
Filistenii au considerat că adunarea aceasta ar fi un sfat războinic și au
pornit la drum cu o mare oștire, pentru a-i împrăștia pe izraeliți înainte de a-
și fi desăvârșit planurile. Vestea apropierii lor a cauzat o mare teamă între
izraeliți. Poporul l-a rugat pe Samuel: „Nu înceta să strigi pentru noi către
Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne scape de mâna filistenilor”.
645