Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

timpul acestei stări de declin, această plinătate a lui Hristos și unitatea
credinței n-au fost realizate. Și nici nu vor fi atinse. până când ultima solie de
har nu va strânge din fiecare neam și popor, din toate clasele sociale și din
fiecare grupare religioasă neconformă adevărului, un popor în care să se
realizeze toate reformele Evangheliei, așteptând revenirea Fiului omului. Și
într-adevăr, dacă vreodată în experiența ei biserica va avea nevoie de aportul
fiecărui dar ce i-a fost atribuit pentru mângâierea și călăuzirea ei, pentru
încurajarea și ocrotirea ei, atunci aceasta va fi în timpul și-n mijlocul
primejdiilor din zilele din urmă, când puterile răului, desăvârșite prin
experiență și educare pentru îndeplinirea lucrării lor nefaste, vor înșela, dacă
va fi cu putință, chiar și pe cei aleși, prin măiestritele lor acțiuni amăgitoare.
Deci, foarte potrivite și necesare sunt profețiile cu privire la revărsarea
Duhului Sfânt, spre folosul bisericii din zilele din urmă.
Cu toate acestea, în literatura curentă a lumii creștine se învață că
darurile Duhului au fost numai pentru perioada apostolică; că ele au fost date
numai pentru înrădăcinarea Evangheliei; și că, o dată ce Evanghelia a fost
răspândită și fixată, darurile spirituale nu mai erau necesare și, în consecință,
au dispărut -- nu după mult timp -- din biserică. Dar apostolul Pavel îi
avertizează pe creștinii vremii sale de faptul că „taina fărădelegii” era deja la
lucru și că, după plecarea lui, lupi răpitori aveau să intre între ei, necruțând
turma, și că din mijlocul lor se vor scula oameni care vor învăța lucruri
stricăcioase, ca să-i atragă pe ucenici de partea lor. (Faptele Apostolilor 20,
29-30.) Deci nu poate fi adevărat faptul că darurile spirituale, așezate în
biserică s-o păzească chiar împotriva acestor rele, erau de acum gata să
dispară când acest timp a venit, ca și cum și-ar fi împlinit lucrarea pe care o
aveau de făcut; căci prezența și ajutorul lor vor fi necesare în aceste condiții
mai mult decât atunci când apostolii erau ei înșiși prezenți și activi.
Găsim o altă declarație a apostolului Pavel în epistola sa către
comunitatea din Corint, care arată că populara concepție a activității
temporare a darurilor spirituale nu poate fi corectă. Există contrastul acesta
7