Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 48
Împărțirea Canaanului
Capitol bazat pe textele din Iosua 10, 40-43; 14-22.
Biruința de la Bet-Horon a fost urmată de o grabnică cucerire a părții
de miazăzi a Canaanului. „Iosua a bătut astfel toată țara, muntele, partea de
miazăzi, câmpia și costișele și a bătut pe toți împărații; n-a lăsat să scape
nimeni și a nimicit cu desăvârșire tot ce avea suflare, cum poruncise
Domnul, Dumnezeul lui Israel. Iosua i-a bătut de la Cades-Barnea până la
Gaza, a bătut toată țara Gosen până la Gabaon. Iosua a luat în același timp pe
toți împărații aceia și țara lor, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta
pentru Israel. Și Iosua, și tot Israelul împreună cu el, s-a întors în tabără la
Ghilgal”.
Înspăimântate de succesul care însoțise oștirile lui Israel, triburile din
părțile de miazănoapte ale Palestinei au încheiat un tratat de alianță
împotriva lor. În fruntea acestei coaliții se afla Iabin, împăratul Hațorului, un
ținut așezat la apus de lacul Merom. „Au ieșit, ei și toate oștirile lor împreună
cu ei”. Oștirile acestea erau mult mai numeroase decât toate celelalte pe care
le întâlniseră până aici izraeliții în Canaan -- „un popor fără număr, ca nisipul
care este pe marginea mării, având cai și care în foarte mare număr. Toți
împărații aceștia au hotărât un loc de întâlnire și au venit de au tăbărât
împreună la apele Merom, ca să lupte împotriva lui Israel”.
În apropiere de apele Merom, Iosua a năvălit asupra taberei aliaților și
le-a măcinat forțele. „Domnul i-a dat în mâinile lui Israel; ei i-au bătut și i-au
urmărit ... fără să lase să scape vreunul”. Carele și caii care fuseseră mândria
și faima canaaniților nu trebuia să fie însușite de izraeliți. După porunca
551