Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

prăpădesc pământul!” (Apocalipsa 11, 18.) În timpul acesta al judecății
finale, la răsplata celor neprihăniți și pedepsirea celor nelegiuiți, atunci va fi
așezată Împărăția lui Hristos. Când toți aceștia se opun suveranității
Domnului Hristos, vor fi nimiciți, împărățiile lumii acesteia vor deveni
împărății ale Domnului nostru și ale Hristosului Său.
Atunci Domnul Hristos va domni ca „Împărat al împăraților și Domn al
domnilor”. (Apocalipsa 19, 16.) „Dar domnia, stăpânirea și puterea tuturor
împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților
Celui Preaînalt. Împărăția Lui este o împărăție veșnică, și toate puterile Ii vor
sluji și-L vor asculta!” „Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și vor
stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie.” (Daniel 7, 27.18.)
Până atunci însă, Împărăția lui Hristos nu poate fi stabilită pe pământ.
Împărăția Sa nu este din lumea aceasta. Urmașii Săi trebuie să se socotească
singuri „străini și călători pe pământ”. Pavel spune: „Dar cetățenia noastră
este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
(Evrei 11, 13. Filip 3, 20.)
De când s-a prăbușit împărăția lui Israel, Dumnezeu n-a mai dat
autoritate nici unui om și nici unui grup de oameni puterea de a aplica legile
Sale. „Razbunarea este a Mea ... zice Domnul”. (Romani 12, 19.)
Conducerile civile au de a face cu relațiile dintre om și om, dar ele nu au
nimic comun cu îndatoririle ce se degaja din relațiile omului cu Dumnezeu.
Cu excepția împărăției lui Israel, nici o conducere n-a existat vreodată
pe pământ în care Dumnezeu, prin oameni inspirați, să conducă problemele
statului. Ori de câte ori oamenii s-au străduit să formeze o astfel de
conducere, ca aceea a lui Israel, a trebuit ca ei să ia asupră-le sarcina de a
interpreta Legea lui Dumnezeu. Ei și-au asumat dreptul de a controla
conștiința, uzurpând prerogativele lui Dumnezeu.
835