Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Lucrul acesta era interzis de legea divină, urmașii unui egiptean fiind excluși
din adunarea poporului până la a treia generație. Între el și un israelit s-a
iscat o ceartă; problema fiind adusă înaintea judecătorilor, hotărârea acestora
a fost împotriva celui care călcase legea.
Înfuriat din pricina acestei decizii, el l-a blestemat pe judecător și, în
aprinderea patimii lui, a hulit Numele lui Dumnezeu. El a fost adus imediat
înaintea lui Moise. Era dată de mult porunca: „Cine va blestema pe tatăl său
sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea”. (Exod 21, 17.) Dar nu se
prevăzuse nimic cu privire la un astfel de caz. Atât de grozavă era
nelegiuirea, încât s-a crezut că este necesar să se ceară, în mod deosebit, sfat
de la Dumnezeu. Omul a fost închis până când avea să fie cunoscută voința
lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuși a rostit sentința -- după cele spuse de
Dumnezeu, cel ce hulise trebuia să fie scos afară din tabără și ucis cu pietre.
Cei care fuseseră de față când s-a săvârșit păcatul și-au pus mâinile pe capul
său, mărturisind astfel în mod solemn că învinuirea ce i se aducea era
dreaptă. Apoi, tot ei au fost aceia care au aruncat primele pietre, iar cei care
erau de față au luat și ei parte după aceea la executarea sentinței.
Această întâmplare a fost urmată de darea unei legi pentru cazuri
asemănătoare: „Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, își va lua pedeapsa
pentru păcatul lui. Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu
moartea. Toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băștinaș, să
moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu”. (Leviticul 24, 15.16.)
Sunt și dintre aceia care pun la îndoială iubirea lui Dumnezeu și
dreptatea Lui atunci când a dat o pedeapsă atât de aspră pentru cuvintele
rostite în aprinderea patimii. Dar atât iubirea, cât și dreptatea Sa cer să se
arate că izbucnirea de vorbe ieșite din răutate împotriva lui Dumnezeu
constituie un mare păcat. Pedeapsa dată trebuia să fie o avertizare pentru
alții, și anume că Numele lui Dumnezeu trebuie să fie privit cu respect. Dacă
păcatul acestui om ar fi rămas nepedepsit, și alții ar fi făcut la fel și, ca
439