Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Așezarea darurilor spirituale în biserică implică faptul că orice
persoană va trebui să le exercite. În privința aceasta, apostolul Pavel spunea:
„Oare toți sunt apostoli? Toți sunt prooroci? Toți sunt învățători?” (1
Corinteni 12, 29.) Răspunsul este categoric: Nu, nu sunt toți. Darurile
spirituale însă sunt împărțite între membri, după cum voiește Dumnezeu. Și
totuși, aceste daruri sunt date în biserică, iar dacă un dar este dat chiar și
numai unui membru al bisericii, se poate spune că acel dar este „în biserică”
sau că biserica „îl are”. Astfel, ultima generație trebuie să-l aibă și cu
certitudine are mărturia lui Isus Hristos sau darul profeției.
O altă parte a Sfintelor Scripturi, scrisă în mod evident cu referire la
zilele din urmă, aduce în atenție același fapt. (1 Tesaloniceni 5.) Apostolul
deschide capitolul cu aceste cuvinte: „Cât despre vremi și soroace, n-aveți
trebuință să vi se scrie, fraților. Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua
Domnului va veni ca un hoț noaptea”. (Versetul 1-2.) În versetul 4 adaugă:
„Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca
un hoț”. Apoi le adresează avertizări în legătură cu acest eveniment, printre
care amintim: „Nu stingeți Duhul. Nu disprețuiți proorociile. Ci cercetați
toate lucrurile și păstrați ce este bun”. (Versetul 19-21.) În versetul 23, el se
roagă ca aceia care au legătură cu profetizarea să fie păstrați fără prihană
până la venirea Domnului.
În virtutea acestor considerații, nu suntem noi oare îndreptățiți să
credem că darul profeției se va manifesta în biserică în zilele din urmă și că
prin el multă lumină va fi transmisă și vor fi date instrucțiuni la timp?
Toate lucrurile trebuie tratate în conformitate cu regula apostolului:
„Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun” și probate, de asemenea,
după standardul Mântuitorului: „După roadele lor îi veți cunoaște”. Apelând
la acest etalon, în legătură cu ceea ce pretinde a fi o manifestare a darului
10