Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

cât și în timp de prosperitate. Aceeași credincioșie față de Dumnezeu a
manifestat-o atunci când a stat în palatul lui faraon, ca și atunci când se afla
ca deținut în celula temniței. El era și acum un străin într-o țară păgână,
despărțit de rudeniile sale, de închinătorii viului Dumnezeu; dar el credea din
toată inima că mâna divină îi călăuzise pașii. Sprijinindu-se mereu pe
Dumnezeu, el își îndeplinea cu credincioșie răspunderile slujbei sale. Prin
Iosif atenția împăratului și a marilor bărbați ai Egiptului era îndreptată spre
adevăratul Dumnezeu și, cu toate că rămâneau mai departe legați de idolatria
lor, au învățat totuși să respecte principiile descoperite în viața și caracterul
adoratorului lui Iehova.
Cum a putut fi Iosif în stare să aibă un asemenea raport de tărie de
caracter, cinste și înțelepciune? În anii tinereții sale el se lăsa condus de
datorie, mai degrabă decât de înclinații; integritatea, încrederea simplă, firea
sa aleasă, nobilă, au adus roade în faptele maturității sale. O viață curată și
simplă înlesnise dezvoltarea puternică atât a puterilor fizice, cât și a celor
intelectuale. Legătura cu Dumnezeu prin lucrările Lui și contemplarea
marilor adevăruri încredințate moștenitorilor credinței au înălțat și au
înnobilat natura lor spirituală, lărgind și întărindu-i mintea cum n-ar fi pututo
face nici un alt studiu. Atenția plină de credincioșie acordată datoriei în
orice împrejurare, de la poziția cea mai umilă și până la cea mai onorată, îi
educase toate puterile în vederea celor mai înalte funcții. Acela care trăiește
în armonie cu voința Creatorului își asigură dezvoltarea de caracter cea mai
reală și cea mai nobilă. „Frica de Domnul, aceasta este înțelepciunea,
depărtarea de rău, este pricepere”. (Iov 28, 28.)
Puțini sunt aceia care își dau seama de influența lucrurilor mici ale
vieții asupra dezvoltării caracterului. De fapt, nimic din cele cu care noi
avem de-a face nu este într-adevăr mic. Diferitele împrejurări pe care le
întâmpinăm zi de zi sunt destinate să ne pună la încercare credința și să ne
califice pentru răspunderi mai mari. Prin rămânerea la principii în acțiunile
obișnuite ale vieții, mintea se deprinde să considere cerințele datoriei mai
226