Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Trebuia să fie cântată de adunare, când se participa la serviciul divin, și să fie
repetată când era la lucrul de peste zi. Era datoria părinților să imprime atât
de bine cuvintele acestea în mintea primitoare a copiilor lor, încât să nu le
uite niciodată.
Întrucât, într-un sens deosebit, izraeliții trebuia să fie păzitorii Legii lui
Dumnezeu, trebuia să li se imprime lor și, prin ei copiilor și nepoților lor,
într-un chip deosebit, însemnătatea celor cuprinse în lege și importanța
ascultării. De aceea Domnul a poruncit cu privire la rânduielile Sale: „Să le
întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când
vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.... Să le scrii pe
ușiorii casei tale și pe porțile tale”.
Dacă în timpurile de mai târziu copiii aveau să întrebe: „Ce înseamnă
învățăturile acestea, legile acestea și poruncile acestea, pe care vi le-a dat
Domnul Dumnezeul nostru?” atunci părinții trebuia să le povestească felul
plin de milă în care bunul Dumnezeu Se purtase față de ei, ce făcuse Domnul
ca să-i scape pentru a putea ține poruncile Lui și să spună lămurit: „Domnul
ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi și să ne temem de Domnul,
Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiți și să ne țină în viață, cum face
astăzi. Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate
toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a
poruncit El”. (Deuteronom 6, 7-9.20-25.)
507