Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

vieții sale zilnice, prin devotamentul lui față de interesele poporului -- și
poporul acela era poporul unei națiuni idolatre -- Iosif a fost un reprezentant
al lui Hristos. În binefăcătorul, către care tot Egiptul se întorcea cu
recunoștință și laude, acel popor păgân trebuia să vadă iubirea Creatorului și
Răscumpărătorului lui. Și în Moise, de asemenea, Dumnezeu a așezat o
lumină lângă tronul celei mai mari împărății a pământului, pentru ca toți
aceia care ar fi voit să-L poată afla pe viul și adevăratul Dumnezeu. Și toată
această lumină le-a fost dată egiptenilor mai înainte ca mâna lui Dumnezeu
să se întindă asupra lor cu judecățile Sale.
Cu prilejul eliberării poporului Israel din Egipt, cunoașterea puterii lui
Dumnezeu s-a răspândit în lung și-n lat. Războinicii cetății Ierihon tremurau:
„De când am auzit lucrul acesta”, spunea Rahav, „ni s-a tăiat inima și toți neam
pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul Dumnezeul vostru este
Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ”. (Iosua 2, 11.) La sute de ani după
exod, preoții filistenilor îi aminteau poporului lor despre plăgile căzute
asupra Egiptului, avertizându-l ca nu cumva să se împotrivească
Dumnezeului lui Israel.
Dumnezeu l-a chemat pe Israel, l-a binecuvântat și l-a înălțat, nu pentru
ca prin ascultarea de Lege numai ei să primească favoarea Lui și să devină
primitori exclusivi ai binecuvântărilor Sale, ci ca să Se descopere prin ei
tuturor locuitorilor pământului. În vederea îndeplinirii acestui scop, El le-a
poruncit să se păstreze deosebiți de națiunile idolatre din jurul lor.
Idolatria și toate păcatele ce veneau pe urmele ei erau o urâciune
înaintea lui Dumnezeu și El a poruncit poporului Său să nu se amestece cu
celelalte popoare -- „să nu te iei după popoarele acestea în purtarea lor”
(Exod 23, 24) și să-L uite pe Dumnezeu. El le-a interzis căsătoria cu idolatrii,
ca nu cumva inimile lor să se depărteze de El. Era tot atât de trebuincios
atunci, cum este și astăzi, ca poporul lui Dumnezeu să fie curat, „neîntinat de
lume”. El trebuia să se păstreze neatins, liber de spiritul acesteia, pentru că ea
391