Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 9
Săptămâna creațiunii, o săptămână literală
Ca și Sabatul, săptămâna își are originea la creațiune și a fost păstrată
ajungând până la noi de-a lungul întregii istorii biblice. Dumnezeu Însuși a
stabilit prima săptămână ca un etalon pentru săptămânile ce aveau să se
succeadă până la sfârșitul timpului. La fel ca toate celelalte, ea a fost formată
din șapte zile literale. Șase zile au fost folosite pentru lucrarea creațiunii; în
ziua a șaptea, Dumnezeu S-a odihnit și a binecuvântat atunci această zi,
punând-o deoparte ca zi de odihnă pentru om.
În Legea dată pe Sinai, Dumnezeu a recunoscut această săptămână,
cum și motivele pe care se bazează ea. După ce a dat porunca: „Adu-ți
aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești”, arătând ce anume trebuie făcut în
cele șase zile și ce nu trebuie făcut în cea de-a șaptea zi, El arată motivul
pentru care trebuie să privim astfel săptămâna, arătând înapoi spre propriul
Său exemplu: „Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea,
și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat
Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o”. (Exod 20, 8-11.) Acest motiv este
frumos și puternic, atunci când înțelegem zilele creațiunii ca fiind zile
literale. Primele șase zile ale fiecărei săptămâni sunt date omului pentru
muncă, pentru că Dumnezeu a folosit aceeași perioadă de timp din prima
săptămână în lucrarea creațiunii. În ziua a șaptea omul trebuie să se rețină de
la lucru, în amintirea faptului că în ziua a șaptea Creatorul S-a odihnit.
Dar presupunerea că evenimentele primei săptămâni au cerut mii și mii
de ani lovește direct la temelia poruncii a patra. Ea reprezintă pe Creator ca
poruncind oamenilor să păstreze o săptămână de șapte zile literale, ca să
comemoreze perioade vaste, nedefinite de timp. Acest lucru este contrar
metodei Sale de a Se comporta cu creaturile Sale. Această presupunere face
104