Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Lipsa lui a fost simțită pe pământ. Vocea ce fusese auzită zi de zi,
avertizând și învățând, lipsea. Au fost unii, atât dintre cei neprihăniți, cât și
dintre cei nelegiuiți, care au fost martori ai luării sale la cer, dar, sperând că
fusese dus la unul din locurile în care el se retrăgea, cei care l-au iubit l-au
căutat cu sârguință, așa după cum mai târziu fiii profeților l-au căutat pe Ilie;
dar fără nici un rezultat. Ei au raportat că nu l-au găsit, pentru că Dumnezeu
îl luase la El.
Prin luarea lui Enoh la cer, Dumnezeu dorea să-i învețe pe oameni o
lecție importantă. Era primejdia ca oamenii să cadă pradă descurajării,
datorită rezultatelor dezastruoase ale păcatului lui Adam. Mulți erau gata să
spună: „Ce câștigăm dacă ne temem de Dumnezeu și păzim poruncile Lui,
atâta vreme cât un blestem greu zace asupra neamului omenesc și moartea
este partea noastră a tuturor?” Dar instrucțiunile pe care Dumnezeu le-a dat
lui Adam, care au fost repetate lui Set și exemplificate de către Enoh, au
măturat amărăciunea și întunericul și au dat speranță omului, astfel încât,
dacă prin Adam a venit moartea, tot astfel prin Răscumpărătorul făgăduit
avea să vină viața și nemurirea. Satana prezenta cu insistență oamenilor
credința că nu există nici o răsplată pentru cei neprihăniți și nici o pedeapsă
pentru cei nelegiuiți și, de asemenea, că este imposibil pentru oameni să
păzească rânduielile divine. Dar în cazul lui Enoh, Dumnezeu declară că „El
este, și că răsplătește pe cei ce-L caută”. (Evrei 11, 6.) Arată ce va face El
pentru aceia care păzesc poruncile Lui. Oamenii au fost învățați că este
posibil să păzească Legea lui Dumnezeu și că, în timp ce trăiesc în mijlocul
celor păcătoși și corupți, prin harul lui Dumnezeu ei pot să reziste ispitei și să
devină curați și sfinți. În exemplul său ei au văzut binecuvântarea unei astfel
de vieți; iar luarea sa la cer a fost o dovadă a adevărului prorociei sale cu
privire la cele ce aveau să aibă loc mai târziu, cu răsplata bucuriei, a slavei și
a vieții veșnice dată celui ascultător și a condamnării, a durerii și morții celui
nelegiuit.
78