Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

În fiecare zi Dalila insista cu cererea ei, până când „sufletul său s-a
umplut de o neliniște de moarte”; dar, cu toate acestea, o putere ciudată îl
ținea legat de ea. Biruit în cele din urmă, Samson i-a destăinuit taina:
„Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din
pântecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m-ar părăsi, aș slăbi, și aș fi ca
oricare alt om”. Imediat a fost trimis un sol la domnitorii filistenilor, stăruind
pe lângă ei să vină fără întârziere. În timp ce luptătorul dormea, pletele grele
ale părului de pe capul lui au fost îndepărtate. Apoi ea strigă așa cum făcuse
și de trei ori mai înainte: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Trezindu-se
brusc, el a crezut că va putea să-și folosească puterea nimicindu-i, așa cum
făcuse și altădată; dar brațele lipsite de putere nu l-au mai ascultat și și-a dat
seama că „Domnul Se lepădase de el”. După ce i-a fost tăiat părul, Dalila a
început să-l necăjească, să-l facă să sufere, punând astfel la încercare puterea
lui, deoarece filistenii nu îndrăzneau să se apropie de el până ce nu erau pe
deplin convinși că-l părăsise puterea. Atunci au pus mâna pe el și l-au dus la
Gaza, după ce mai întâi i-au scos ambii ochi. Aici a fost legat cu lanțuri în
închisoarea lor și pus la munci grele.
Ce schimbare se petrecuse cu cel care fusese judecătorul și viteazul lui
Israel! Acum era slab, orb, rob și constrâns să facă cele mai înjositoare
lucrări. Pas cu pas, călcase condițiile sfintei sale chemări. Dumnezeu avusese
față de el îndelungă răbdare; dar pentru că se dăduse atât de mult în voia
păcatului, încât și-a trădat taina puterii, Domnul S-a îndepărtat de el. Nu era
nici o putere în părul său lung, dar era un semn al credincioșiei lui față de
Dumnezeu; și când simbolul a fost sacrificat prin lăsarea în voia împlinirii
patimilor, binecuvântările -- al căror semn era -- au fost și ele pierdute.
În suferințele și înjosirea sa de a fi batjocura filistenilor, Samson a
învățat mai mult cu privire la slăbiciunea sa decât oricând mai înainte, iar
necazurile l-au adus la pocăință. Pe măsură ce părul îi creștea, îi revenea
treptat, treptat și puterea; dar vrăjmașii lui, care-l considerau un prizonier
615