Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Prin îngerii Săi cei sfinți, Dumnezeu i-a descoperit lui Enoh planul Său
de a nimici lumea printr-un potop și El i-a descoperit mai pe deplin Planul de
Mântuire. Prin spiritul profeției, El l-a transportat prin toate generațiile ce
aveau să trăiască după potop și i-a arătat marile evenimente legate de a doua
venire a lui Hristos și sfârșitul lumii.
Enoh fusese tulburat cu privire la cei morți. I se păruse că cei
neprihăniți și cei nelegiuiți vor merge împreună în țărână și că acesta avea să
fie sfârșitul lor. El nu putea să vadă viața de dincolo de mormânt. Într-o
viziune profetică, el a fost învățat în legătură cu moartea lui Hristos și i-a fost
arătată revenirea Lui în slavă, însoțit de toți sfinții îngeri, ca să elibereze pe
poporul Său din mormânt. El a văzut, de asemenea, starea decăzută a lumii,
când Hristos va apărea pentru a doua oară, și anume că va fi o generație
încăpățânată, trufașă, lăudăroasă, fără temere de Dumnezeu și preocupată
numai de ea, care va nega existența singurului Dumnezeu și a lui Isus
Hristos, care va călca în picioare Legea și va nesocoti lucrarea ispășirii. El i-
a văzut pe cei neprihăniți încoronați cu slavă și cu cinste și pe cei nelegiuiți
îndepărtați din prezența lui Dumnezeu și nimiciți prin foc.
Enoh a devenit un predicator al neprihănirii, făcând cunoscut oamenilor
ceea ce-i descoperise Dumnezeu. Aceia care s-au temut de Dumnezeu l-au
căutat pe acest om sfânt, pentru a se împărtăși de sfaturile și rugăciunile sale.
El a lucrat de asemenea în mod public, ducând solia lui Dumnezeu tuturor
acelora care doreau să audă cuvintele sale de avertizare. Lucrarea lui nu se
limita la urmașii lui Set. În locul în care Cain a căutat să fugă de prezența
divină, profetul lui Dumnezeu a făcut cunoscute scenele cele minunate ce i-
au fost trecute pe dinainte în viziune. „Iată”, a declarat el, „că a venit
Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă o judecată împotriva
tuturor, și să încredințeze pe toți cei nelegiuiți, de toate faptele lor
nelegiuite”. (Iuda 14, 15.)
75