Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

punere la probă a credinței; se cerea un sacrificiu.
Solia lui Dumnezeu a ajuns la Avraam: „Ieși din țara ta, din rudenia ta
și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta”. (Geneza 12, 1.)
Pentru ca Dumnezeu să-l poată califica pentru marea Sa lucrare, ca păstrător
al sfintelor Sale cuvinte, Avraam trebuia să fie despărțit de cei cu care fusese
asociat la începutul vieții sale. Influența neamurilor și a prietenilor avea să
fie o piedică în calea educației pe care Dumnezeu Își propusese să o dea
slujitorului Său. Acum, când într-un mod special Avraam era legat de cer, el
trebuia să locuiască printre străini. Caracterul său trebuia să fie cu totul
deosebit, diferit de celelalte caractere din lume. El nici n-ar fi putut explica
felul comportării sale, astfel încât să fie înțeles de prietenii săi. Lucrurile
spirituale trebuie înțelese în mod spiritual, iar motivele și acțiunile sale nu
erau înțelese de către rudeniile lui idolatre.
„Prin credință, Avraam, când a fost chemat să plece dintr-un loc, pe
care avea să-l ia ca moștenire, a ascultat și a plecat, fără să știe unde se
duce”. (Evrei 11, 8.) Ascultarea necondiționată a lui Avraam este una dintre
cele mai izbitoare dovezi ale credinței ce poate fi aflată în întreaga Scriptură.
Pentru el, credința era „o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o
puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd”. (Evrei 11, 1.)
Sprijinindu-se pe făgăduința divină, fără cea mai slabă asigurare exterioară a
împlinirii ei, el și-a părăsit casa și rudeniile, cum și țara lui de naștere, și a
plecat fără să știe încotro, pentru a merge acolo unde îl conducea Dumnezeu.
„Prin credință, a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței, ca într-o țară care
nu era a lui, și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună
moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe”. (Evrei 11, 9.)
N-a fost deloc ușoară încercarea prin care a trecut Avraam și sacrificiul
ce se cerea din partea lui nu era nicidecum dintre cele mai mici. Erau legături
puternice care îl legau de țara sa, de rudeniile și familia sa. Dar el n-a ezitat
să asculte chemarea. El nu avea nici o întrebare de pus în legătură cu țara
119