Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

vestea la regii amoriților și canaaniților că Dumnezeu oprise pe loc apele
Iordanului în fața copiilor lui Israel, inima lor a început să tremure de
spaimă. Mai înainte, evreii bătuseră cinci regi ai madianiților, pe puternicul
Sihon, regele amoriților, și pe Og din Basan, iar acum trecerea peste Iordanul
revărsat și năvalnic a umplut de groază neamurile înconjurătoare. Atât
canaaniților, cât și lui Israel și chiar lui Iosua li se dăduse o dovadă de
netăgăduit că viul Dumnezeu, Împăratul cerului și al pământului, era în
mijlocul poporului Său și că El n-avea să-i părăsească, nici să Se depărteze
de ei.
La mică depărtare de Iordan, evreii și-au așezat cea dintâi tabără a lor
în Canaan. Aici „Iosua i-a tăiat împrejur”; „copiii lui Israel au tăbărât la
Ghilgal și au prăznuit Paștele”. (Iosua 5, 3.10.) Suprimarea circumciziunii,
de la data revoltei din Cades, fusese pentru Israel un semn statornic că
legământul lor cu Dumnezeu, al cărui semn vizibil era circumciziunea,
fusese rupt. Iar suspendarea sărbătorii Paștelor, ziua de amintire pentru
eliberarea din țara Egiptului, fusese o dovadă care arăta cât de neplăcută a
fost pentru Domnul dorința lor de a se întoarce pe pământul robiei. Timpul
lepădării lor însă trecuse. Din nou, Dumnezeu l-a recunoscut pe Israel ca
popor al Său și semnul legământului a fost restabilit. Toți cei născuți în
pustietate au fost tăiați împrejur. Domnul i-a spus lui Iosua: „Astăzi am
ridicat de deasupra voastră ocara Egiptului”. (Iosua 5, 9-12.) Ca aluzie la
aceasta, locul taberei lor din Ghilgal a fost numit „Prăvălire”.
Popoarele păgâne aruncaseră ocară asupra Domnului și asupra
poporului Său, pentru că evreii nu fuseseră în stare să ia în stăpânire
Canaanul, când se așteptaseră să-l primească, îndată după ieșirea lor din
Egipt. Vrăjmașii lor triumfaseră, pentru că Israel pribegise atâta timp prin
pustie, și spuseseră batjocoritor că Dumnezeul evreilor nu a fost în stare să-i
ducă în țara făgăduită. Acum Domnul Își dovedise vizibil puterea, prin faptul
că despicase Iordanul în fața poporului Său, iar vrăjmașii lor nu-i mai puteau
ocărî.
525