Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

„chiar și de la altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât”, spunea porunca lui
Dumnezeu; „căci sângele celui nevinovat pângărește țara; și ispășirea
sângelui vărsat în țară nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va
vărsa”. (Geneza 9, 6; Numeri 35, 31.33; Exod 21, 14.) Siguranța și curăția
poporului cereau ca păcatul uciderii să fie pedepsit cu asprime. Viața omului,
pe care numai Dumnezeu o poate da, trebuie să fie socotită ca ceva sfânt.
Cetățile de scăpare rânduite pentru poporul Său din vechime erau o
preînchipuire a refugiului rânduit în Domnul Isus Hristos. Același Mântuitor
îndurător care a creat cetățile acestea de scăpare a creat, prin vărsarea
propriului Său sânge, un adăpost sigur pentru călcătorul Legii lui Dumnezeu,
în care să afle scăpare de moartea a doua. Nici o putere nu este în stare să
smulgă din mâinile Sale sufletele care caută la El iertare. „Acum dar nu este
nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus”. „Cine-i va osândi? Hristos
a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește
pentru noi”, pentru ca „să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare
a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte”. (Romani 8, 1.34; Evrei
6, 18.)
Acela care alerga către cetatea de scăpare nu trebuia să zăbovească.
Trebuia să-și părăsească familia și treburile. Nu mai avea timp să-și ia rămas
bun de la cei iubiți ai săi. Viața lui era în primejdie și oricare alt interes
trebuia să fie sacrificat față de acest unic scop -- să ajungă la locul de
scăpare. Oboseala era uitată, piedicile nu mai erau luate în seamă. Fugarul nu
îndrăznea nici o clipă măcar să meargă mai încet până ajungea dincolo de
zidurile cetății.
Păcătosul este în primejdie de moarte veșnică atâta timp cât nu caută
adăpost la Domnul Hristos; și după cum șovăiala și nepăsarea puteau să-l
lipsească pe fugar de unica șansă de a supraviețui, tot astfel amânarea și
indiferența se pot dovedi a fi ruina sufletului. Satana, vrăjmașul cel mare,
este pe urmele oricărui suflet care a nesocotit Legea sfântă a lui Dumnezeu,
559