Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

La cererea lui David de a i se da o locuință la țară, departe de cetatea
împărătească, împăratul i-a dat bucuros cetatea Țiclag ca domeniu al său.
David și-a dat seama că ar fi fost primejdios pentru el și pentru oamenii săi
să fie sub influența închinătorilor la idoli. Într-o cetate cu totul separată, care
le fusese dată cu totul lor, puteau să se închine lui Dumnezeu cu mai multă
libertate decât dacă ar fi rămas în Gat, unde obiceiurile păgânești s-ar fi
dovedit numai un izvor de rele și de tulburări.
Pe când locuia în această cetate izolată, David a luptat cu gheșuriții și
Amaleciții, dar nu a lăsat pe nici unul dintre ei cu viață, pentru a aduce
vestea la Gat. Când se înapoia de la luptă, îl lăsa pe Achiș să înțeleagă că se
luptase cu cei din propria sa națiune, cu oamenii din Iuda. Prin prefăcătoria
aceasta, el era mijlocul de întărire a mâinii filistenilor, deoarece împăratul
zicea: „S-a făcut urât poporului său Israel, și el va rămâne în slujba mea pe
vecie”. David știa că este voia lui Dumnezeu ca triburile acelea păgâne să fie
cu totul nimicite și mai știa că el este rânduit pentru a face această lucrare;
dar nu umbla în sfatul Domnului când practica înșelăciunea.
„Pe vremea aceea filistenii și-au strâns taberele și au făcut o oștire ca să
pornească cu război împotriva lui Israel. Achiș a zis lui David: «Să știi că vei
veni cu mine la oștire, tu și oamenii tăi.»” David nu avea intenția de a ridica
mâna sa împotriva poporului său; dar nu era lămurit pe ce drum să apuce,
până când împrejurările aveau să-i arate datoria. El i-a răspuns evaziv
împăratului și i-a zis: „Vei vedea ce va face robul tău”. Achiș a înțeles
cuvintele acestea ca pe o asigurare de sprijin în războiul ce se apropia și a
făgăduit să-i dea multă cinste lui David și chiar un loc de frunte la curtea
filistenilor.
Dar, deși credința lui se cam abătuse de la făgăduințele lui Dumnezeu,
David tot își mai amintea că Samuel îl unsese ca împărat al lui Israel. El și-a
amintit de biruințele pe care i le dăduse Dumnezeu asupra vrăjmașilor săi în
trecut. El a privit din nou la îndurarea cea mare a lui Dumnezeu, care-l
735