Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

decât cerem sau gândim noi”. (Efeseni 3, 20.)
Ghedeon s-a înapoiat de la urmărirea vrăjmașului națiunii, pentru ca să
fie acuzat și mustrat de propriii săi concetățeni. Când bărbații lui Israel s-au
ridicat la chemarea lui împotriva madianiților, cei din seminția lui Efraim au
dat înapoi. Ei socoteau efortul acesta ca o întreprindere primejdioasă și,
întrucât Ghedeon nu le-a mai trimis o invitație specială, s-au folosit de scuza
aceasta pentru a nu-i urma pe frații lor. Dar, când a venit vestea biruinței lui
Israel, efraimiții au fost geloși că nu avuseseră și ei parte la ea. După
înfrângerea madianiților, bărbații lui Efraim, la porunca lui Ghedeon, au luat
în stăpânire vadurile Iordanului și au împiedicat fuga celor urmăriți. În felul
acesta au fost uciși mulți vrăjmași, între aceștia chiar și cele două căpetenii,
Oreb și Zeeb. Astfel, bărbații lui Efraim au smuls biruința și au ajutat să fie
dusă la desăvârșire. Cu toate acestea ei erau geloși și mânioși, ca și cum
Ghedeon s-ar fi lăsat condus de propria sa voință și judecată. Ei nu
recunoșteau mâna lui Dumnezeu în biruința lui Israel și nici nu onorau
puterea și îndurarea Lui, manifestate în eliberarea lor. Tocmai faptul acesta
dovedea că nu erau vrednici să fie aleși ca uneltele Lui deosebite.
Când poporul se întorcea cu trofeele de biruință, ei i-au reproșat
mânioși lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare față de noi?
Pentru ce nu ne-ai chemat, când ai plecat să te lupți împotriva lui Madian?”
„Ce-am făcut eu pe lângă voi?” le-a răspuns Ghedeon. „Oare nu face
mai mult culesul ciorchinilor rămase în via lui Efraim decât culesul întregii
vii a lui Abiezer?” „În mâinile voastre a dat Domnul Dumnezeu pe
căpeteniile lui Madian, Oreb și Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lângă
voi?”
Duhul geloziei ar fi dus lesne la o ceartă care ar fi adus după sine acte
de violență și vărsări de sânge, dar răspunsul modest al lui Ghedeon a potolit
602