Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Care erau sentimentele tatălui și împăratului, atât de crud frământat în
primejdia aceasta îngrozitoare? Viteazul, omul războinic, împăratul al cărui
cuvânt era lege, trădat de fiul său pe care-l iubise, pe care îl lăsase să-și
împlinească poftele și în care se încrezuse în mod neînțelept, tratat rău și
părăsit de supușii obligați față de el prin cele mai puternice legături de
onoare și credință! În ce cuvinte și-a revărsat sentimentele inimii sale? În
timpul celei mai grele încercări, inima lui s-a sprijinit pe Dumnezeu și a
cântat:
„Doamne, ce mulți sunt vrăjmașii mei! Ce mulțime se scoală împotriva
mea! Cât de mulți zic despre mine: «Nu mai este scăpare pentru el la
Dumnezeu!» Dar, Tu, Doamne, Tu ești scutul meu, Tu ești slava mea și Tu
îmi înalți capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, Și El îmi răspunde din
muntele Lui cel sfânt. Mă culc, adorm, Și mă deștept iarăși, căci Domnul
este sprijinul meu. Nu mă tem de zecile de mii de popoare, Care mă
împresoară din toate părțile.... La Domnul este scăparea: Binecuvântarea Ta
să fie Peste poporul Tău” (Psalmii 3, 1-8.)
David și toți ai lui -- luptători de stat, bătrâni și tineri, femei și copii --
au trecut în puterea nopții apele adânci și repezi ale Iordanului. „Când se
lumina de ziuă, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul”. David și
oștile lui s-au retras la Mahanaim, care fusese reședința regală a lui Iș-Boșet.
Aceasta era o cetate puternică, întărită, înconjurată de un ținut muntos
potrivit pentru retragere în caz de război. Ținutul era bine aprovizionat, iar
oamenii erau susținători ai cauzei lui David. Aici s-au adunat mulți dintre cei
ce erau de partea lui, iar șefii bogați de familii au adus ca dar provizii
îmbelșugate, pe lângă alte lucruri trebuincioase.
Sfatul lui Hușai și-a atins scopul, dându-i lui David prilejul de a scăpa;
dar prințul grăbit și năvalnic nu mai putea fi reținut și a plecat de grabă în
809