Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Esau o căuta, care avea valoare pentru el. Ei n-au mai fost deloc înstrăinați
de gelozie sau ură, și totuși s-au despărțit, Esau îndreptându-se spre muntele
Seir. Dumnezeu, care este bogat în binecuvântări, i-a dat lui Iacov avere
pământească, pe lângă bunurile mai înalte pe care el le-a căutat. Averea celor
doi frați „era prea mare ca să poată locui împreună, și ținutul în care locuiau
ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor”. (Geneza 36, 7.)
Această despărțire era în armonie cu planurile divine cu privire la Iacov.
Deoarece frații se deosebeau atât de mult în ceea ce privește credința lor
religioasă, era mai bine pentru ei să locuiască separat.
Esau și Iacov au fost instruiți la fel în cunoașterea lui Dumnezeu și
amândoi erau liberi să umble în calea poruncilor Sale și să se bucure de
favoarea Sa; dar ei n-au ales să facă amândoi acest lucru. Cei doi frați au
umblat pe căi diferite și căile lor aveau să continue să se deosebească din ce
în ce mai mult.
N-a fost o alegere arbitrară din partea lui Dumnezeu, prin care Esau a
fost lăsat în afara binecuvântărilor mântuirii. Darurile harului Său prin
Hristos sunt oferite în mod liber tuturor. Nu există predestinație, ci omul
poate pieri numai prin hotărâre proprie. În Cuvântul Său, Dumnezeu a
prezentat condițiile prin care fiecare suflet poate fi ales pentru viața veșnică,
și anume ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, prin credința în Hristos.
Dumnezeu alege un caracter în armonie cu Legea Sa, și toți aceia care vor
atinge standardul cerut de El vor avea intrare în Împărăția slavei. Hristos
Însuși a zis: „Cine crede în Fiul, are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul,
nu va vedea viața”. (Ioan 3, 36.) „Nu orișicine-Mi zice: Doamne, Doamne!
va intra în împărăția Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în
ceruri”. (Matei 7, 21.) Iar în Apocalips El declară: „Ferice de cei ce își spală
hainele, ca să aibă drept la pomul vieții, și să intre pe porți în cetate”.
(Apocalipsa 22, 14.) Cu privire la mântuirea finală a omului, aceasta este
singura alegere prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu.
210